Maurice

Descriere

Roman ecranizat in 1987, in regia lui James Ivory, cu Hugh Grant, Rupert Graves si James Wilby in rolurile principale.   Scris la inceputul secolului trecut, imediat dupa Howards End, si publicat abia in 1971, Maurice a mers inaintea timpului sau prin tema si prin ideea ca dragostea dintre doi barbati poate exista. Petrecindu-se intr-o eleganta lume edwardiana, povestea lui Maurice incepe cind personajul are paisprezece ani. Actiunea il urmareste in perioada in care e elev de liceu, apoi student la Cambridge si, in final, angajat la firma familiei. Intr-o societate impartita riguros in clase sociale, personajul principal al romanului e un tinar obisnuit, conventional, care se integreaza perfect, insa aceasta aparenta ascunde o realitate cu totul diferita: Maurice e homosexual. Intre dorinta de a se vindeca de aceasta „boala de care sufera nefericiti ca Oscar Wilde” si aceea de a-si asuma adevarata identitate, Maurice parcurge etapa negarii, a constringerilor religioase si sociale, a despartirii si geloziei. Pe fundalul povestii de dragoste si al constientizarii homosexualitatii, Maurice se distinge de celelalte romane ale lui Forster prin caracterul intimist si exprimarea radicala a libertatii individuale.   Maurice este acum citit si predat in universitati din toata lumea. Romanul e remarcabil nu numai pentru frumusetea scriiturii, ci si pentru curajul sau… pentru faptul ca in el se intrevede un soi de generozitate melancolica: barbatii care iubesc alti barbati n-aveau cum sa fie fericiti in lumea in care traia Forster, asa ca i-a lasat in grija fanteziei. - The New Yorker   Desi romanul lui Forster urmareste eforturile lui Maurice de a-si ascunde homosexualitatea, de a se «vindeca» de ea si, pina la urma, de a si-o accepta, personajul sau cheie este de fapt cameleonicul Clive, care-si inchipuie ca propriile sentimente pentru alti barbati sint un moft. Clive intrupeaza conservatorismul, conformismul, ca sa nu mai amintim toate dorintele ascunse, pe care Forster le-a vazut reprimate de societatea engleza a zilelor sale. - The New York Times   Romanul lui Forster lupta pentru o anumita discretie, pentru un spatiu personal, fizic si psihic, aflat dincolo de bataia oricarui ochi indiscret. La un secol de cind a fost scris, Maurice pare la fel de actual. - The Guardian Traducere din limba engleza si note de Cornelia Marinescu  Fragment din romanul "Maurice " de E.M. Forster:    „Mai erau alti doi invitati, Chapman si o ruda a decanului, un absolvent de la Trinity pe nume Risley, un tip brunet, inalt si afectat. Cand s-au facut prezentarile, Risley a gesticulat excesiv, iar cand vorbea – fara oprire – folosea superlative exagerate si prea putin masculine. In timpul mesei Chapman i-a aruncat lui Maurice o privire si a frematat din nari, semn ca-l invita sa faca front comun impotriva nou-venitului. Maurice s-a decis ca mai intai sa astepte. Era tot mai putin inclinat sa faca rau si, in plus, nu era chiar atat de sigur ca nu-l place pe Risley, desi nu incapea indoiala ca asa ar fi trebuit si ca, intr-un minut, chiar avea sa o faca. Chapman s-a aventurat asadar de unul singur. Afland ca Risley adora muzica, a inceput sa-l ridiculizeze, zicand „Mie nu-mi place sa ma cred superior" si altele de felul asta.  — Mie da! — A, da? In cazul acesta, imi cer scuze. — Haide, Chapman, probabil ca ti-e foame, striga domnul Cornwallis, care isi promisese ca avea sa se distreze in timpul mesei. — Cre' ca domnului Risley nu-i e. I-a pierit pofta cu apropourile mele.  Odata asezati, Risley s-a intors spre Maurice si i-a zis chicotind:  — Pur si simplu nu-mi pot imagina nici o replica la asa ceva.  In fiecare fraza pe care o rostea, apasa cu putere pe cate un cuvant. — Este atat de umilitor. Nu merge sa spun „Nu". Nu merge sa spun „Da". Ce este de facut?  — Ce-ar fi sa nu spui nimic? zise decanul.  — Sa nu spun nimic? Ingrozitor. Trebuie sa fii nebun.  — Nu vreau sa sa fiu indiscret, dar asa vorbesti intotdeauna, fara oprire? se interesa Chapman.  Risley raspunse ca da.  — Nu obosesti niciodata?  — Niciodata.  — Nici pe ceilalti nu-i obosesti? — Niciodata.  — Ciudata chestie.  — Doar nu insinuezi ca te-am obosit. Nu-i adevarat, nu-i deloc adevarat, se vede ca radiezi. — Daca o fac, nu e multumita tie, zise Chapman, care se aprindea repede.  Maurice si decanul au izbucnit in ras.  — Iar ajung intr-un impas. Cat de uimitoare sunt piedicile in calea unei conversatii placute.  — Se pare ca tu te descurci mai bine decat majoritatea dintre noi, observa Maurice.  Pana atunci nu scosese o vorba, si vocea, aproape soptita, dar foarte aspra, il facu pe Risley sa se infioare.  — Evident. E punctul meu forte. Conversatia este singurul lucru care ma intereseaza.  — Vorbesti serios?  — Tot ce spun e serios, zise Risley.  Fara sa inteleaga de ce, Maurice a stiut ca era adevarat. Fusese de la inceput frapat de seriozitatea cu care vorbea Risley.  — Dar tu vorbesti serios?  — Sa nu ma intrebi.  — Atunci continua sa vorbesti pana ajungi asa.  — Prostii, bombani decanul.  Chapman a izbucnit intr-un hohot de ras tumultuos si i s-a adresat lui Maurice:  — Si tu crezi ca sunt prostii?  Cand acesta a prins pontul, i-a raspuns ca, fireste, faptele sunt mai importante decat vorbele.  — Care e diferenta? Cuvintele sunt fapte. Vrei sa spui ca aceste momente petrecute in odaile lui Cornwallis n-au avut nici un efect asupra ta? Oare ai sa uiti vreodata ca m-ai cunoscut, de exemplu?  Chapman a mormait.  — Sigur ca nu va uita, asa cum nici tu n-o s-o faci. Si tot mie se spune ca faptele conteaza."