Anul lui Billy Miller PB

Descriere

    Carte distinsa cu Newbery Honor in 2014     Billy Miller tocmai a inceput clasa a doua si are mari emotii. Oare e suficient de destept? S-a mai si lovit la cap in vacanta. In plus, sta la masa cu nesuferita de Emma, care il tot necajeste, si a suparat-o pe doamna Silver, invatatoarea lui, chiar din prima zi. Marile drame ale lui Billy sunt legate de lucrurile marunte: cum sa faca sa stea treaz o noapte intreaga sau cum o sa invete pe de rost poezia pentru serbare. Zilele din anul lui Billy Miller se aduna ca un bulgar de zapada rostogolit pe indelete, cu toate momentele traite din plin, fie ele mai frumoase sau mai grele.      Fragment din volumul "Anul lui Billy Miller" de Kevin Henkes:       „Cand clopotelul a anuntat pauza de dimineata, toti copiii in afara de Billy au tasnit din banci si au format un rand dezordonat in fata clasei. Billy a ramas la urma. S-a prefacut ca a pierdut ceva sub scaun. A crezut ca poate astepta pana pleaca toti din clasa, pentru ca apoi sa plaseze obiectele argintii pe catedra doamnei Silver.     - Haide! i-a zis Ned, soptind apasat.     Billy nu l-a bagat in seama si a continuat sa bajbaie pe podea.     - Ascultati-ma un pic, a spus doamna Silver. Duceti-va la dulapioare daca aveti nevoie de haina. Apoi puteti iesi afara.     S-a indreptat catre Billy.     - Pot sa te ajut cu ceva? a intrebat ea incet.     - Nu.     Billy s-a foit agitat pe sub masa. S-a uitat lung la dalele din podea. Nu stia ce sa faca.     Probabil ca doamna Silver i-a vazut caietul, fiindca l-a intrebat:     - Esti un liliac? Asta e pestera ta? a zis ea si a tras un scaun la o parte. Iesi afara din pestera, liliacule.     Billy a iesit de sub masa si s-a ridicat in picioare. Nu erau decat ei doi. Era singur in Sala 2 cu doamna Silver. Isi dorea sa fie acasa cu tati si Sal.     - Te simti bine? a intrebat doamna Silver.     Billy a incercat sa dea din cap ca da, dar si-a simtit gatul si capul intepenite.     - Vrei sa-mi spui ceva?     A bagat mana in buzunar si a scos obiectele argintii. Cuiul ramasese agatat si i-a facut o gaura mica in buzunar. Avea mana rece si umeda.     - Uitati, a spus el. Sunt argintii, ca numele dumneavoastra.     Doamna Silver a luat obiectele si le-a tinut cu ambele maini, la fel cum tinuse si cuibul.     - Sunt pentru mine? a intrebat ea.     Billy a inclinat timid din cap, iar vocea i s-a inmuiat atat de mult, incat a sunat ca o soapta.     - Eu de fapt sunt o persoana de treaba, a spus el.     Nu putea sa se uite la ea, dar simtea privirea ei asupra lui ca o plasa. Inima ii zvacnea in piept.     - Mi-am dat seama ca esti o persoana de treaba.     Billy a oftat.     - O persoana foarte de treaba.     Billy a simtit o mare usurare.”