Dragonul de gheață

Descriere

Dragonul de gheata este o poveste incantatoare despre curaj si sacrificiu pentru tinerii cititori, dar si pentru adulti, scrisa de popularul autor al seriei Cantec de gheata si foc, G.R.R. Martin. Iar ilustratiile splendide ale artistului Luis Royo imbogatesc aceasta poveste captivanta si emotionanta a unei tinere fete si a dragonului sau. In lumea din Cantec de gheata si foc dragonul de gheata este o creatura legendara si infricosatoare, intrucat niciun om nu a reusit vreodata sa imblanzeasca vreunul. Zborul sau pe deasupra pamantului lasa in urma doar pustiu si un frig ingrozitor. Dar Adarei nu-i e teama. Pentru ca Adara este un copil al iernii, nascuta in timpul celui mai cumplit inghet pe care toata lumea, chiar si Batranii, si-l amintesc.  Adara nu mai tinea minte cand a vazut pentru prima oara dragonul de gheata. Parea ca a fost dintotdeauna prezent in viata ei, o stralucire indepartata pe cand se juca afara, in zapada, mult timp dupa ce ceilalti copii plecasera la casele lor goniti de frigul muscator. Cand avea patru ani l-a atins, iar la cinci ani a zburat prima oara pe spatele lui inghetat. Apoi, cand a implinit sapte ani, intr-o zi linistita de vara, dragoni fiorosi s-au abatut in zbor deasupra fermei linistite in care locuia Adara. Iar legendele spun ca doar un copil al iernii - si dragonul de gheata care tine la el - pot salva lumea de la distrugere. Dragonul de gheata se petrece in acelasi univers din seria Cantec de gheata si foc de G.R.R. Martin, care sta la baza serialului de succes HBO, iar acest volum de colectie minunat ilustrat va fi, in mod sigur, pe placul fanilor.     Fragment din romanul "Dragonul de gheata" de George R.R. Martin:       „Si a tot vorbit, incercand sa-si convinga fratele, insa tatal Adarei era de neclintit. Spre sfarsitul serii deja se injurau destul de urat si apoi Hal a plecat in crucea noptii, trantind usa cu putere in urma lui.     Adara a ascultat ce au vorbit si a luat o hotarare. Nu conta deloc ce anume facea sau nu facea tatal ei. Ea va ramane aici. Pentru ca, daca s-ar muta in alt loc, dragonul de gheata nu ar sti unde sa o gaseasca la sosirea iernii. Iar daca s-ar duce prea spre Sud, chiar ca nu ar mai fi in stare sa vina dupa ea.     Si dragonul a venit, imediat dupa ce Adara a implinit sapte ani. Iarna aceea a fost cea mai friguroasa dintre toate iernile pe care si le aminteau satenii. Iar fetita a zburat cu dragonul atat de des si atat de departe, ca de-abia daca a mai avut timp sa-si inalte castelul din gheata.     Hal s-a intors cand s-a facut primavara. Nu mai avea decat vreo zece dragoni in unitate si nu a mai adus niciun cadou. S-a certat iarasi cu tatal ei. Hal s-a infuriat si s-a rugat, si a amenintat, dar nu l-a putut convinge pe tatal Adarei. In cele din urma, Hal a plecat si s-a dus pe campul de lupta.     Acela a fost anul cand dusmanul a spart linia frontului undeva in Nord, langa un oras cu nume lung, pe care Adara nu era in stare sa-l pronunte.     Prima care a auzit vestea a fost Teri. Intr-o seara s-a intors de la han agitata si aprinsa la fata.     — A trecut un sol, care mergea la rege, le-a zis ea. Dusmanul a castigat nu stiu ce batalie importanta si avem nevoie de intariri. Spunea ca armata noastra se retrage.     Atunci tatal lor s-a suparat si riduri de ingrijorare i-au brazdat fruntea.     — A spus cumva ce s-a intamplat cu calaretii de dragoni?     Indiferent cat s-ar fi certat cu Hal, facea totusi parte din familie.     — L-am intrebat, a spus Teri. Si mi-a zis ca ei formeaza ariergarda. Trebuie sa atace dusmanul, sa arda totul in calea lor, sa-i intarzie, pentru ca oastea noastra sa se poata retrage cu bine. Of, sper ca unchiul Hal nu a patit nimic!     — O sa le arate el! a zis Geoff. El si cu Pucioasa o sa-i parleasca pe dusmani de n-o sa stie ce i-a palit.     Tatal lor a zambit.      — Hal s-a descurcat intotdeauna. Oricum, noi nu avem ce sa facem. Teri, daca mai vezi vreun sol, intreaba-l care mai este situatia.     Fata a dat din cap, nereusind sa-si ascunda entuziasmul sub masca ingrijorarii. Totul era deosebit de palpitant.     In saptamanile care au urmat, emotia s-a mai atenuat, iar oamenii din regiune au inceput sa inteleaga dimensiunea dezastrului. Drumul regelui a devenit din ce in ce mai aglomerat, toti calatorii erau imbracati in verde si auriu si mergeau laolalta de la Nord spre Sud.”