Nerăbdarea inimii

Descriere

1913. ÃŽntr-un orăşel austriac de garnizoană, ofiÅ£erul de cavalerie Anton Hofmiller e invitat la castelul bogatului proprietar Kekesfalva. Cînd petrecerea e în toi, tînărul o invită la dans pe fiica gazdei, fără să ÅŸtie că e paralizată iar apoi, vrînd să-ÅŸi repare stîngăcia, face greÅŸeli după greÅŸeli, pe care le pune pe seama a ceea ce Stefan Zweig numeÅŸte „nerăbdarea inimiiâ€. E singurul roman pe care Zweig l-a scris pînă la capăt, iar personajele sale sînt martori năuci ai propriei catastrofe, simboluri ale unei civilizaÅ£ii în plin dezastru, dar care nu găseÅŸte puterea să se împotrivească ritmului ameÅ£itor al unui ultim vals. Strălucitor ÅŸi rafinat, scrisul lui Zweig e ceea ce rămîne din lumea înghiÅ£ită de nebunia secolului XX. O sfîşietoare poveste de dragoste, în care vedem cum soarta îi face orbi pe-aceia pe care vrea să-i piardă.„Există două feluri de milă. Una, lipsită de curaj ÅŸi sentimentală… de fapt doar o nerăbdare a inimii… ÅŸi cealaltă… singura care contează, mila nesentimentală, dar creatoare, care ÅŸtie ce vrea ÅŸi e decisă să sufere răbdătoare împreună cu celălalt ÅŸi să reziste pînă la ultima consecinţă a efortului său ÅŸi chiar dincolo de aceasta. Numai dacă mergi pînă la sfîrÅŸit, pînă la finalul definitiv ÅŸi amar, numai dacă posezi o cantitate inepuizabilă de răbdare îţi poÅ£i ajuta semenii. Numai dacă prin aceasta eÅŸti dispus să te jertfeÅŸti pe tine însuÅ£i atunci ÅŸi numai atunci!â€„În Nerăbdarea inimii, Zweig urmăreÅŸte cronica unei relaÅ£ii tragice, fără speranţă, dar o face în aÅŸa fel încît nu-ÅŸi descurajează cititorul, nu-i fură entuziasmul, într-o poveste plină de capcane psihologice pe care numai un scriitor cu experienţă ÅŸi un om care a trăit multe poate spera să le depăşească.â€ (The New York Times)„Zweig are o abilitate impresionantă: aceea de a ne face să-i citim romanul de parcă schimbările emoÅ£ionale violente ale personajelor sale ar fi ÅŸi ale noastre.â€ (The Sunday Telegraph)