Gândește-te la un număr

Descriere

    Cum ai reactiona daca intr-o zi ai primi o scrisoare in versuri prin care un necunoscut iti marturiseste ca iti cunoaste cele mai adanci secrete si iti cere sa te gandesti la un numar? Si ce ai face daca necunoscutul ar ghici numarul la care te-ai gandit? Desi initial sceptic, detectivul Dave Gurney se lasa atras in rezolvarea enigmei. Povestea se complica insa atunci cand este ucis destinatarul scrisorilor, un prieten din facultate al detectivului, si apoi se produc alte trei crime cu acelasi mod de operare. Cine este criminalul si de ce se joaca cu mintile victimelor? Verdon, un fin psiholog al relatiilor interumane, construieste cu multa abilitate labirintul la capatul caruia vei afla raspunsul.      Fragment din romanul "Gandeste-te la un numar" de John Verdon:       „— Ce voia de la tine? il intreba in cele din urma pe Gurney.     — Sa-i dau un sfat.     — Si ce sfat i-ai dat?     — L-am sfatuit sa sune la politie.     — Inteleg ca n-a facut-o.     Sarcasmul lui il enerva pe Gurney, dar isi pastra cumpatul.     — Mai era o poezie, zise Hardwick.     — Ce vrei sa spui?     — O poezie, pe o singura foaie de hartie, asezata pe cadavru, cu o piatra care s-o tina in loc. Totul foarte ordonat.     — E foarte precis. Un perfectionist.     — Cine?     — Ucigasul. E posibil sa aiba probleme psihice mari, dar cu siguranta e un perfectionist.     Hardwick il fixa pe Gurney cu interes. Ii disparuse atitudinea zeflemitoare, cel putin pentru moment.     — Inainte de a merge mai departe, trebuie sa aflu de unde stiai despre sticla sparta.     — O simpla presupunere.     — E doar o presupunere faptul ca era vorba de o sticla de whisky?     — Marca Four Rosesl, mai precis, zise Gurney, zambind satisfacut cand vazu cum Hardwick face ochii mari.     — Explica-mi cum de stii asta, ii ceru Hardwick.     — Am cam presupus, pornind de la aluziile din poezii, spuse Gurney. O sa vezi cand le vei citi.     Si, ca raspuns la intrebarea care parea sa prinda forma pe chipul celuilalt, adauga:     — Vei gasi poeziile, laolalta cu celelalte mesaje, in sertarul de la biroul din camera de lucru. Cel putin asta e ultimul loc in care am vazut ca le-a pus Mellery. E camera cu semineul cel mare, in care intri din holul central.     Hardwick il fixa in continuare, de parca asta ar fi fost modalitatea de a rezolva o problema importanta.     — Vino cu mine, spuse in cele din urma. Vreau sa-ti arat ceva.     Il conduse intr-o tacere care nu-i era caracteristica spre parcarea situata intre hambarul cel mare si drumul public si se opri intr-un loc unde se intersecta cu aleea circulara pentru masini si unde incepea un coridor marginit de banda galbena a politiei.     — Este locul cel mai apropiat de strada in care putem distinge clar urmele despre care credem ca ii apartin faptasului. Strada si aleea pentru masini au fost curatate cu plugul pentru zapada dupa oprirea ninsorii, in jurul orei doua dimineata. Nu stim daca faptasul a intrat pe proprietate inainte sau dupa ce a trecut plugul. Daca s-ar fi intamplat inainte, orice urme de pe drumul din afara sau de pe alee ar fi fost sterse de plug. Daca s-a intamplat dupa, din capul locului n-ar mai fi aparut niciun fel de urme. Dar incepand chiar de aici si luand-o apoi prin spatele hambarului, catre terasa, peste poiana care duce la padure, apoi prin padure si catre un desis de pini de langa Aleea Thornbush, urmele sunt foarte clare si usor de urmarit.     — Nu a incercat deloc sa le ascunda?     — Nu, raspunse Hardwick pe un ton care dadea de inteles ca intrebarea il deranja. Deloc. Doar daca nu-mi scapa ceva.     Gurney ii arunca o privire ciudata.     — Care-i problema?     — O sa te las sa te lamuresti singur, raspunse Hardwick.”