Ordinul iepurilor regali din Londra (Vol.1)

Descriere

    "Savuroasa, amuzanta si minunat ilustrata!" - The Times     Viata e o aventura. Orice e posibil – cu vointa si noroc, cu un morcov proaspat, un nas umed si un dram de curaj nebun! Shylo a fost mereu cel mai firav si mai tacut dintre toti fratiorii lui, care n-au scapat nicio ocazie de a rade de el. Dar atunci cand da peste o banda de sobolani si aude din intamplare despre un complot diabolic impotriva Reginei, va fi datoria lui sa-i gaseasca pe Iepurii Regali din Londra, ca sa-l ajute sa salveze situatia. Va putea oare cel mai mic dintre iepurasi sa se dovedeasca a fi cel mai mare dintre eroi?     Santa Montefiore si Simon Sebag Montefiore sunt niste povestitori renumiti, ale caror carti de succes au fost publicate in peste patruzeci de limbi. Amandoi au scris carti care au ajuns numarul unu in topul celor mai bine vandute carti publicate de Sunday Times. Santa Montefiore este romanciera. Simon Sebag Montefiore scrie carti de fictiune, dar si istorice. Sunt casatoriti, au doi copii si locuiesc la Londra. Aceasta este prima carte pe care au scris-o impreuna.     Fragment din volumul "Ordinul iepurilor regali din Londra" de Santa Montefiore si Simon Sebag Montefiori:     ”Iepurele cu o laba rosie s-a uitat in jur sa se asigure ca nu erau urmariti. Apoi a dat la o parte ramurile Salciei Plangatoare.     — Intra! i-a ordonat el.     Inauntru era intuneric si mirosea a pamant reavan, si pentru o clipa Shylo si-a adus aminte de Vizuina si a simtit ca-l cuprinde dorul de casa. Dar n-avea timp sa se gandeasca la asta. Iepurele Sprinter a bocanit cu piciorul in pamant de cateva ori, iar Shylo a simtit vibratiile in tot corpul, caci iepurele acesta mare era intr-adevar foarte voinic si extrem de puternic.     — Cine-i acolo? s-a auzit o voce ascutita.     — Clooney, a raspuns iepurele. Avem un oaspete.     A urmat o scurta pauza.     — Un oaspete?     — A folosit vechiul cod.     — Cum adica vechiul cod? a intrebat vocea. Acum avem parole care se schimba in fiecare an...     — Sobolani si broaste.     — Sobolani si broaste! Dar asta-i...     — Vechiul cod, de pe vremea cand erau coduri. De pe vremea lui tata-mare, a spus nerabdator Clooney. Deschide-ne odata!     — Bine, bine, nu ridica vocea la mine.     O brazda de iarba s-a dat la o parte, lasand la iveala un chepeng care s-a deschis ca o trapa. Sub o invalmaseala de sarme multicolore ca niste spaghete ascunse sub deschidere, Shylo a vazut o gaura obisnuita de iepure mic. Oh, cum ii aducea aminte de Vizuina si de morcovii rontaiti acasa ai mamei lui! Dar din nou n-a avut timp sa se gandeasca la asta, deoarece Clooney l-a luat si l-a impins in gaura, unde Shylo s-a pomenit deodata alunecand iute pe un culoar ca pe un tobogan cu apa la o piscina. A aterizat drept in fund, direct pe un covoras rosu de gimnastica, urmat de Clooney care a aterizat sprinten in pantofii lui negri si lustruiti.     Iepurele cel mare l-a ridicat pe Shylo in picioare, l-a scuturat de praf si a marait:     — Gata. Ai ajuns. Acum avem nevoie de raspunsuri.”