O vrăjitoare îngrozitoare (Vol.1)

Descriere

    Mildred Hubble are cele mai nobile intentii. Vrea sa fie o eleva model, o prietena buna si, mai ales, o vrajitoare pe masura asteptarilor celor din jur. Dar cu toata straduinta si incercarile ei de a se tine departe de necazuri, Mildred intra in cele mai grozave incurcaturi.     E drept, uneori nici sortii nu sunt de partea ei: colegele ii joaca feste vrajitoresti, pisoiul Dungulita nu se poate tine drept pe matura, nici vrajile nu-i ies tocmai bine.     Ce mai! Mildred e cea mai ingrozitoare vrajitoare care a trecut vreodata pe la Academia de vrajitoare a doamnei Cackle. Doar cea mai buna prietena a ei, Maud, o mai poate scapa de exmatricularea care o ameninta. Sau poate o vraja miraculoasa?     Fragment din romanul "O vrajitoare ingrozitoare" de Jill Murphy:     „Mildred inchise usa si se tranti pe pat, mai-mai sa turteasca pisoiul, care abia se trase la timp intr-o parte.     — Of, Dungulita, zise ea ingropandu-si fata in blana calda a pisoiului. A fost atat de ingrozitor totul si nici macar n-a fost din vina mea. Trebuia sa-mi dau seama ca Ethel n-o sa-mi imprumute matura ei din amabilitate. Nimeni n-o sa creada vreodata ca a fost altceva decat neindemanarea mea obisnuita.     Pisoiul ii linse urechea intelegator, iar liliecii se strecurara prin fereastra ingusta si se asezara cu capul in jos pe sina pentru poze.     Doua ore mai tarziu, Mildred inca mai statea in pat, cat se poate de treaza. Isi imagina cum va decurge intalnirea cu doamna Cackle si cu diriginta ei cea cumplita. Pisoiul statea ghemuit si linistit pe pieptul ei.     „O sa fie ingrozitor", se gandi ea, privind trista pe fereastra, la cerul gri. „Ma intreb daca voi fi exmatriculata. Sau poate as putea sa le spun ca a fost vina lui Ethel... Nu, n-as face niciodata una ca asta. Si daca s-ar hotari sa ma transforme intr-o broasca? Nu, sunt sigura ca n-ar face nimic de genul asta; doamna Hardbroom a spus ca e impotriva Codului vrajitoarelor. Vai, dar ce o sa-mi faca? Pana si Maud e convinsa ca a fost vina mea si n-am vazut-o niciodata pe H.B. mai furioasa ca acum."     Ramase intinsa, gandindu-se la problema asta, pana cand ajunse sa i se faca frica de-a binelea, si deodata sari din pat.     — Hai, Dungulita, zise ea, scotand o geanta din dulap. Fugim de la scoala.     Indesa in geanta cateva haine si carti si isi puse pelerina cea mai buna, astfel incat nimeni sa nu recunoasca uniforma obisnuita a scolii. Apoi isi lua matura, puse pisoiul in geanta si se strecura pe coridorul cufundat in liniste pana la scara in spirala.     „O sa-mi fie dor de lilieci", se gandi ea.”