Replica

Descriere

Replica Lyra. Replica Gemma Doua destine se impletesc intr-o carte cu doua fete. Pe de o parte, povestea spusa de Lyra. Pe de alta parte, povestea traita de Gemma. Impreuna, ele ofera o calatorie de neuitat intr-un roman incredibil. Povestea Lyrei incepe departe, pe o insula, unde totul pare feeric. Dar, privit de aproape, Institutul Haven se vede altfel: ca un spatiu in care se cresc clandestin si se tin sub observatie replici sau modele umane. Lyra este insa unul dintre cobaii care reusesc sa scape. Gemma isi traieste cuminte adolescenta, pana cand o intamplare o face sa investigheze trecutul propriei familii, in care descopera mai multe surprize. Printre ele, legatura tatalui ei cu Institutul Haven. Asa ca pleaca in Florida, unde o asteapta doua replici si mai multe intrebari. „Doua eroine complexe, doua povesti tulburatoare, doua aventuri inseparabile, toate intr-un roman trasnet.“ Victoria Aveyard „O lectura de neratat – sau de neuitat.“ Kirkus Reviews Fragment din roman: "Peste trei zile, cadavrul barbatului numarul 72 inca nu fusese adus de apa pe plaja, asa cum se asteptasera toti. La micul dejun, in ziua de dupa ridicarea gunoiului, Lyra le auzi pe asistente discutand despre asta. Nici-sa-nu-te-gandesti scutura din cap si zicea ca e sigura ca il prinsesera aligatorii. Daca ar fi reusit sa ajunga pe uscat, mai spunea ea, probabil ca ar fi fost impuscat imediat, nu era nimeni la cativa kilometri in jur, doar nebuni si infractori. Si uite ca barbatii aceia vin acum, adauga ea, clatinand din cap. Asa le ziceau asistentele Costumelor: barbatii aceia. Lyra le vazuse barca in departare, cand se indrepta spre micul dejun: o barca mica, eleganta, foarte diferita de barja uzata care le aducea provizii, lua gunoiul si arata gata-gata sa se scufunde. Nu stia exact ce faceau Costumele, cine erau sau de ce veneau la Haven. De-a lungul anilor, auzise aluzii la armata, desi nu aratau ca niste soldati, cel putin nu ca aceia pe care ii vedea uneori la televizorul asistentelor. Barbatii respectivi nu purtau haine de camuflaj. Nu aveau arme, ca gardienii. Cand era mai tanara, Costumele o speriau, mai ales cand toate replicile trebuiau sa se alinieze in fata lor, sa le inspecteze. Costumele ii deschisesera gura sa ii vada dintii. Ii cerusera sa zambeasca, sa se intoarca, sa aplaude, sa arate ca nu e idioata, ca evolueaza, sa fluture degetele sau sa-si miste ochii de la stanga la dreapta. Inspectiile incetasera, totusi, cu mult timp in urma. Acum Costumele se plimbau prin toate aripile, de la Administratie la Cutie, vorbeau cu Dumnezeu, apoi se intorceau cu barca pe uscat, iar Lyra era tot mai putin interesata de ei. Apartineau unei alte lumi. Puteau fi la fel de bine insecte care aterizeaza doar ca sa-si ia zborul din nou. Nu contau pentru ea, nu asa ca Thermoscanul, nu asa ca patutul ei, ca pervazul ei sau ca intelesurile ascunse in hieroglifele-cuvinte. In ziua aceea, chiar nu putea sa se gandeasca la Costume sau la disparitia misterioasa a numarului 72. Ziua de dupa ridicarea gunoiului era luni, ceea ce insemna Testarea cognitiva, Fund-lenes si ultima ei ocazie, timp de o saptamana. Nu-si amintea cand ii venise ideea sa fure de la Administratie. Intr-un fel, totul incepuse cu dr. O'Donnell. "