Povestea vieții tale

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura Dintr-un turn Babel care face legatura intre Pamant si sferele inalte intr-o lume in care aparitiile angelice fascineaza si inspaimanta, de la o modificare neuronala care elimina atractia exercitata de frumusetea fizica la un idiom strain care ne schimba perceptia realitatii, prozele lui Ted Chiang etaleaza puterea imaginatiei si subtilitatea inteligentei unui scriitor de succes. Stand sub semnul intrebarii, dar si sub semnul miracolului, volumul Povestea vietii tale merge dincolo de stiinta, in tinutul nesfarsit al fictiunii care te provoaca sa cauti neincetat raspunsuri in universul din jur si in lumile invizibile. Probabil si fara exagerare, cel mai asteptat volum de povestiri al generatiei sale. - The Magazine of Fantasy and Science Fiction Ted Chiang amesteca ideile valoroase, spiritul, imaginile tari si profunzimea si le strange in povestiri pe care le poti tine in buzunar si le poti reciti iar si iar din pura placere. - David Brin Fragment din romanul "Povestea vietii tale" de Ted Chiang: „Incep sa editez prima imagine pe ecran. Aceste fotografii digitale sunt simple comparativ cu hologramele, dar servesc scopului propus. Fotografiile, luate ieri, arata exteriorul cladirii in care locuieste Connie, strada din fata si intersectiile din apropiere. Mut cursorul pe ecran si desenez cate o tinta in anumite locuri din imagini. O fereastra, cu luminile stinse, dar cu perdelele trase in laturi, in cladirea de peste drum. Un vanzator ambulant la doua strazi in spatele cladirii ei. Marchez sase zone. Ele indica unde au stat la panda agentii CIA noaptea trecuta, cand Connie s-a intors apartament. Imi cunosc infatisarea din inregistrarile de la spital, asa ca stiu ce sa caute in multimea de barbati sau de persoane de sex neclar: un mers sigur, nesovaitor. Asteptarile le-au fost impotriva, mi-am lungit pasul, mi-am ajustat pozitia capului, mi-am redus miscarea bratelor. Astea, si niste haine ciudate, au fost de-ajuns ca ei sa ma ignore cat m-am plimbat prin zona. Pe marginea de jos a unei fotografii am scris frecventa radio folosita de agenti in comunicari si o ecuatie care descrie algoritmul aleator folosit. Odata ce am terminat, trimit imaginile directorului CIA. Aluzia e clara: ii pot ucide agentii sub acoperire oricand, daca nu se retrag din operatiune. Pentru a-i face sa renunte la acuzatiile impotriva lui Connie si pentru a-i intimida si mai mult pe cei de la CIA, va trebui sa lucrez ceva mai mult.   Recunoasterea modelelor din nou, doar ca de data asta este o operatiune foarte lumeasca. Mii de pagini de rapoarte, note, corespondente; fiecare este un punct colorat intr-o pictura pointilista. Ma dau un pas inapoi ca sa vad imaginea de ansamblu, urmaresc liniile si curbele care interactioneaza si formeaza modelul. Megabitii pe care i-am scanat sunt numai o frantura din inregistrarile complete ale perioadei studiate, dar imi sunt de-ajuns. Ceea ce am aflat nu este iesit din comun si este mult mai simplu decat intriga unui roman politist. Directorul CIA avea cunostinta de planurile unui grup terorist de a ataca sistemul de metrou din Washington, D.C. cu bombe. A lasat atacul sa aiba loc doar pentru a obtine aprobarea Congresului pentru folosirea de masuri extreme impotriva acelui grup. Fiul unui congresman s-a aflat printre victime, iar directorului CIA i s-a dat mana libera sa prinda teroristii. Desi planurile sale nu sunt memorate in bazele de date ale CIA, ele se vadesc foarte clar. Notele relevante contin doar referinte voalate si plutesc intr-o mare de documente inofensive. Daca o comisie de investigare ar trebui sa citeasca toate documentele, dovezile ar fi ascunse de informatiile nefolositoare. Oricum, o cercetare a notelor incriminatoare ar convinge cu siguranta presa. Am trimis lista acestor documente directorului CIA, cu o notita: „Nu ma deranja si nu te voi deranja nici eu.” Va intelege ca nu are alternativa."