Anomalii

Descriere

In viitor, nu mai exista boala. Nu mai exista razboi. Nu mai exista nemultumire. Toti cetatenii sunt membri supusi ai Guvernarii Globale. Insa o singura vara este pe cale sa schimbe totul. Keeva Tee tocmai a implinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca in multasteptata excursie la Tabara Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viata. Dar in clipele fericite si lipsite de griji petrecute in Comunitatea Oceanica a auzit si zvonurile de temut despre “anomalii” – cetateni care nu pot fi imprimati. Iar cand Keeva ajunge la Tabara Monarch, cel mai intunecat cosmar al ei devine realitate – este si ea o anomalie. Din acel moment, incepe sa se indoiasca de toate convingerile din trecut. Daca libertatea si individualitatea au fost sacrificate de dragul sigurantei? Gasind un avertisment scrijelit sub patul din tabara, Keeva incepe sa inteleaga: revolta va fi pedepsita, dezacordul nu este o optiune, iar razvratitii vor fi anihilati. „O carte vibranta” (Russel Brand) „O aventura ametitoare” (Max Beesley) „O poveste cu un ritm alert si captivant care confirma ca trebuie sa luptam pentru ceea ce ne face pe fiecare dintre noi speciali si unici.” (Randy Jackson)     Fragment din romanul "Anomalii" de Sadie Turner si Colette Freedman:       „Fetita ma imbratiseaza si imi intrerupe gandurile.      — Ce ma bucur ca ne-ai gasit!     Sunt socata. Nu sunt obisnuita cu asemenea afectiune. Mai ales din partea unui strain.     — Sunt Zilli, spune ea si ma strange si mai tare in brate. Ce ma bucur ca ai ajuns aici pana la urma! Te astept de nu stiu cand.     — Ma bucur sa te cunosc.     Izbucnesc in ras. Fetita nu vrea sa-mi dea drumul.     — Tu o sa salvezi omenirea. Toti au spus ca o sa vii.     Chipul ei e atat de deschis, ochii ei mari si castanii sunt atat de inocenti...     — Cred ca ma confunzi cu altcineva, ii spun cu blandete si ii desprind incet bratele din jurul meu.     Ea zambeste si isi strecoara mana mea.     — Zilli, n-ai nimic de facut? intreaba Kai.     — Nu. Mi-am terminat treaba. Am urmarit-o si am adus-o aici. Merit o pauza.     Ma uit la Kai:     — Ia stai! Am fost urmarita?     — Taj iti va explica totul, curand, spune Kai.     — De ce nu-mi explici tu, acum?     — Keeva, nu ai fost in siguranta de cand ai plecat de la Tabara Monarch. Taj te-a supravegheat, asa cum a supravegheat toate Anomaliile. Are agenti in toate comunitatile, iar unica lor misiune este sa ne urmareasca pana cand putem fi eliberati. Zilli a fost agentul tau.     — Cat are, opt ani? spun eu.     — Am mai mult. Sunt doar mica pentru varsta mea, spune Zilli, dandu-si importanta.     Sunt prea obosita ca sa ma contrazic cu ei, asa ca merg intre Kai si Zilli si incerc sa ma familiarizez cu imprejurimile. In dreapta este o zona deschisa, mare, cu mai multe mese la care oamenii mesteresc obiecte pe care le fac din materiale pe care le recunosc, dar si din unele despre care nu-mi dau seama ce sunt. E un intreg arsenal: arcuri si pusti, armuri si pistoale antice. Un fierar foloseste focul ca sa faca sabii, spade, iatagane si junghere.     — E uimitor, spun intr-un final si Zilli ma strange de mana. Pentru cine sunt armele astea?     — Pentru toti, spune Zilli. Uite!     Isi deschide umbrela si vad ca e ornata cu trei mici stele coltate si ascutite.     — Tintesc foarte bine, se lauda ea.     — Si tu ai o arma? ii cer socoteala lui Kai.     Isi ridica bluza si scoate un pumnal.     — Cu totii avem.     Imi dau ochii peste cap:     — Iar eu ar trebui sa ma simt in siguranta aici?     — Inca n-ai vazut nimic. Uite!     Kai imi face semn sa privesc in stanga, unde vad o gradina intinsa pe hectare intregi.     — Ce-i asta? E o...     Nu-mi termin fraza. Credeam ca e imposibil!     — O gradina subterana? Da, spune Kai, mandru, cand ne oprim in fata unui rasad de rosii atat de viu colorate si de coapte, ca-mi lasa gura apa.”