Armada

Descriere

 „O combinatie de pop culture si literatura SF clasica. O poveste palpitanta despre maturizare.”- Entertainment Weekly Evadarea e necesara, isi tot spune Zack Lightman, care a visat dintotdeauna cu ochii deschisi ca sa alunge monotonia din viata reala. Si nu e periculoasa, crede el, pentru ca gamerii adolescenti nu trebuie sa salveze universul... Dar intr-o zi eroul nostru da cu ochii de o farfurie zburatoare... Mai mult: ciudata aparitie e din jocul video pe care-l joaca in fiecare seara, aparand Pamantul de invadatori extraterestri. Si nu, Zack n-a luat-o razna. Armada submineaza conventiile din SF, surprinzand la fiecare pagina cu o poveste despre maturizare si invazie extraterestra asa cum nu ati mai citit.   „A doua carte a lui Ernest Cline este extraordinara. Fani ai romanului Ready Player One, e timpul sa va bucurati!” - Huffington Post     Fragment din romanul "Armada" de Ernest Cline:     “Dupa aceea mi-am amintit insa una dintre imaginile finale din filmul de informare ADT: cea cu armada europana - un inel masiv si letal de nave de razboi care incercuia satelitul inghetat, toate indreptate spre Pamant.     Dronele pe care le pierduseram in Palatul de Clestar n-ar fi avut nicio importanta. Acelasi lucru se putea spune despre toate dronele de aici sau despre cele stocate pe Pamant.     Tata m-a vazut zabovind in hangar si s-a intors sa ma cheme.     - Ti s-a-ntamplat ceva, Zack?     Am ras fata de absurditatea intrebarii sale.     - Daca mi s-a-ntamplat ceva? am repetat. Nu stiu, stai sa ma gandesc...     - Trebuie sa mergem, locotenente, a rostit el. Nu avem mult timp.     Nu m-am clintit. Tata a asteptat.     M-am intors si i-am examinat fata, apoi l-am intrebat lucrul pe care trebuia sa-l intreb:     - Cat de rau vom fi depasiti numeric? Vreau sa spun... dupa ce va sosi intreaga armada.     - Atat de rau, incat nici macar nu merita sa ne gandim la asta, a replicat el imediat, fara sa faca macar o pauza pentru a se gandi la raspuns.     Iar lipsa de ingrijorare din tonul lui m-a iritat din nou teribil.     - Atunci de ce dracu' m-ai adus aici? am intrebat. Ca sa putem avea o scurta intalnire tata-fiu inainte ca amandoi sa murim in mod oribil? Am aratat cu degetul mare spre naveta. Daca suntem sortiti pieirii, spune-mi-o direct, acum. Daca asa va fi, prefer sa ma-ntorc cu chestia aia acasa si sa mor alaturi de mama. Ea este complet singura acum, iti dai seama?     M-a privit de parca tocmai il injunghiasem si am simtit un fior de regret... totusi combinat cu un sentiment pervers de satisfactie. Ma simteam bine sa-i ranesc sentimentele - era rasplata pentru felul cum optiunile lui le afectasera irevocabil pe ale mele.     Tata a avut nevoie de cateva clipe pentru a-mi raspunde. Cand a facut-o, tonul vocii i se inasprise.     - Nu eu te-am „adus" aici, locotenente. Te-ai inrolat voluntar in Alianta Defensiva Terestra. Acum nu mai poti sa fugi acasa doar pentru ca te-ai speriat. Crede-ma!"