Răzvan Mazilu. De la dans la musical

Descriere

Volumul reprezinta o ”fotografie” dinamica a artistului Razvan Mazilu, dansator, coregraf, regizor. Nu este nici un bilant de cariera, nici o monografie sau lucrare academica, ci o perspectiva caleidoscopica, construita din observatiile si retrospectivele Sandei Visan, din dialogurile vii cu Razvan Mazilu, din fragmente de cronici si interviuri, fotografii din spectacole, dar si din marturiile altor artisti si personalitati culturale, precum: Maia Morgenstern, Marina Constantinescu, Rodica Mandache, Dragos Galgotiu si multi altii.   Totul, pentru a surprinde cat mai autentic, personalitatea unui artist polimorf: expresiv dansator , inspirat creator de costume, exigent coregraf si original creator de spectacol. Un deschizator de drum, candva pentru teatrul-dans, acum pentru musical, o formula de spectacol complexa, mult prea putin prezenta in spatiul teatral romanesc. Dar, pentru un creator plin de inspiratie, care surprinde cu fiecare noua aparitie scenica, se poate spune ca acest portret nu putea fi si nu s-a dorit decat o fotografie de parcurs, a unui artist aflat in plina forta creatoare. Corpul lui Razvan Mazilu asa e facut de la Dumnezeu, iar marele lui noroc este ca acum asa se scrie, cum e construit corpul lui. - Ioan Tugearu Probabil ca mereu, in mijlocul exercitiului regizoral, Razvan Mazilu va visa ceea ce simte intens, ceea ce il defineste, va imagina dansul. - Dragos Galgotiu Lumea de fantasme ce salasluiesc in fiinta lui Razvan Mazilu este atat de bogata, incat poate da nastere oricand celor mai neasteptate fantezii, scenice sau nu. Personalitatea lui polimorfa se manifesta cel mai bine in fictiune, dar chiar si contactul cu realitatea inconjuratoare este intotdeauna unul mediat prin filtrul lui artistic. - Sanda Visan Fragment din cartea "Razvan Mazilu. De la dans la musical" de Sanda Visan: "A scrie cu Corpul   Dintotdeauna am avut o relatie dezordonata, haotica, impulsiva cu propriul meu corp. Eu nu am beneficiat de niste date naturale ideale, de calitati native, care sa ma ajute, nu am avut o masa musculara pe care sa mi-o fac complice in dans, nu am avut sansa sa mi se lucreze corpul - in anii cand el se dezvolta si se formeaza - pe elongatie, pe intinderea muschilor si a tendoanelor. Fara turatie, fara ax, cu o saritura de furnica, a trebuit sa muncesc mai mult decat altii, mai norocosi din acest punct de vedere. La inceput, cand am descoperit dansul contemporan, am facut totul asa, din talent, dintr-o intuitie motrica, ce ma salva si imi facea corpul sa se miste armonios si chiar personal. Si am invatat ca trebuie sa gandesc miscarea, gestul, sa imi speculez calitatile si sa imi ascund defectele. Apoi a venit un moment in care am inteles cum sa-mi speculez tocmai defectele, pe masura ce capatam curaj si totul devenea mai personal. Si sa gandesc, tot timpul sa gandesc ce dansez. Dansul e pasiune si ratiune simultan. Si tot simultan se imbina ura si iubirea fata de propriul meu corp. Cu momente de revolta, cu momente lungi, nepermis de lungi, de pauza, pentru ca aveam impresia ca propriul meu instrument, corpul, nu ma mai asculta, ma tradeaza, el insusi se revolta."