Copiii pădurii

Descriere

    Chiar daca nu i-a vazut nimeni pana acum, in paduri traiesc, fara indoiala, alaturi de zane, si numeroase familii de spiridusi. Asa se spune in povesti. Iar spiridusii, fireste, au si ei copii. Ce fac ei toata ziua? Alearga, se ascund, sar, striga, se joaca in apa sau cu pietre si bete — dar se duc si la scoala din padure, alaturi de toti puii de animale, isi ajuta parintii la stransul proviziilor pentru la iarna, se ajuta intre ei sau pe alte vietuitoare. Dupa care alearga, se ascund, sar, striga...     ELSA BESKOW (1874—1953) a fost o scriitoare si ilustratoare suedeza, autoare a numeroase carti cu care au crescut de mai bine de 100 de ani generatii intregi de copii din Suedia. Cartile sale combina in mod natural realitatea cu imaginatia, copiii intalnesc zane, elfi si troli, animalele vorbesc, totul intr-o atmosfera senina care transcende timpul si spatiul. Stilul ilustratiilor sale a dominat cartile pentru copii din literatura suedeza timp de o jumatate de secol si a devenit o sursa de inspiratie pentru multi artisti.      Fragment din poveste:       „- Patura de zapada e groasa, spune tatal-sipirdus, e greu sa dai de un fir de iarba sau macar de un muschi uscat.  Se poate ca prin padurea noastra sa fie acum multe animale care o duc greu. Cum camara noastra e plina, hai sa ducem si altora cate ceva de mancare     Seara, se aduna toti in jurul focului care trosneste. Mama toarce, iar tatal-sipirdus le spune povesti despre orase unde locuiesc oamenii si despre castele semete stapanite de troli. Tusse, cel mai mic, asculta cu inima la gura, cuibarit langa mama-spiridus.     Dar trece si iarna. Zapada incepe sa se topeasca, ramurile, candva incarcate de zapada, acum picura, iar primele flori isi arata chipurile prin iarba. Curand, intreaga padure canta si se umple de lumina si verdeata. Totul e un freamat: se aud izvoarele dezghetate, animalele isi cauta un nou culcus si pasarile ciripesc intruna pe langa noile cuiburi.      Primavara, copiii-spiridus sunt atat de bucurosi si de zburdalnici incat mamei ii este peste putinta sa-i tina acasa. Se balacesc prin paraie, construiesc baraje din bolovani sau mori de apa din bete, alearga si sar de colo-colo cat e ziulica de lunga. Chiar daca sunt uzi leoarca din cap pana-n picioare, nimeni nu-i cearta. si nici vorba sa raceasca. Este nemaipomenit sa fii un mic spiridus!"