Miracolul din strada Panterei. Teatru (Vol. I)

Descriere

Octavian Soviany s-a nascut pe 23 aprilie 1954, la Brasov. Studii: Universitatea „Babes-Bolyai", Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1975-1979). Doctor in Filologie al Universitatii din Bucuresti (2008). Debut: revista Echinox, 1975, simultan cu poezie si critica. Debut editorial: Ucenicia batrinului alchimist (Dacia, 1983). Volume de versuri, intre care: Cartea lui Benedict (Vinea, 2002), Alte poeme de moda veche (Pontica, 2004), Scrisori din Arcadia (Paralela 45, 2005), Dilecta (Cartea Romaneasca, 2006), Pulberea, praful si revolutia (Casa de Editura Max Blecher, 2012; Pepel, prah in revolucija, traducere in limba slovena de Ales Mustar, IRIU Institut, Ljubljana, 2013); Ca/diu/ lui Magellan (Cartea Romaneasca, 2014). Romane: Textele de la Monte Negro (Pontica, 2003; ed. a II-a, sub titlul Arhivele de la Monte Negro, Cartea Romaneasca, 2012), Viata lui Kostas Venetis (Cartea Romaneasca, 2011), Moartea lui Siegffied (Cartea romaneasca, 2015). A mai publicat volume de teatru si critica literara, iar in 2014 , i-a aparut la Casa de Editura Max Blecher ti2aducerea di Charles Baudelaire, Florile raului. Este detinatorul rnai multor distinctii si premii literare. Fragment: " Prelegerea 10 Duşumeaua e acoperitd cu măini şi picioare de ceară. Intră Orfeu cu o mătură şi un făraş uriaş. ORFEU: De ce n-ai măturat în atelier, Sganarel, tică-losule? (După o vreme.) Ieri am reuşit să adun doar o mie treizeci de perechi de picioare. În ritmul ăsta n-o să isprăvesc niciodată. Nu mai am nicio pică-tură de energie. MAREŞALA: Bună dimineata, Orfeu. Ai început să simti şi tu nişte furnicături în picioare, dragostea mea? ORFEU: E probabil din pricina măturatului. Mătur de treizeci şi şase de ore şi bănuiesc că n-o să ispră-vesc niciodată. (Furios.) Mi-a racut-o ticălosul de Sganarel! MAREŞALA: Ţi-aş da o mână de ajutor, dragostea mea, dacă n-aş fi trecut într-o altă stare de agregare. ORFEU: (Privind-o atent) Dumneavoastră nu sunteti dona Elvira. Aveti şoldurile prea late şi sânii prea mici. Banditul de Sganarel nu avea deloc simlul proportiilor. MAREŞALA: N-ai pus încă masa, iubitule? Ai uitat că m-ai invitat în seara asta la cină? ORFEU: Eu? Iertati-mă, dar în casa asta de obicei nu se cinează. MAREŞALA: Pentru mine poţi să faci o excepţie, dragostea mea. (Cu nostalgie.) Cu mine ai compus totuşi trei simfonii. ORFEU: Vă doamnă. Simfonii compunea valetul meu, Sganarel. Sarcina mea în această casă se reduce la curăţenie. MAREŞALA: Mă aşteptam să găsesc o faţă albă de masă, nişte flori, câteva ORFFEU: Îmi pare rău, doamnă, sunteţi victima unei manipulări ordinare. MAREŞALA: Ai dreptate, Orfeu, suntem amândoi nişte victime. (Privindu-l compătimitor.) Ştii că o să te faci şi tu de ceară, dragostea mea? ORFEU: Casa asta e plină de picioare de ceară de când pe soţia mea a muşcat-o o broască râioasă. MAREŞALA: Cum? Ai uitat că m-ai luat de nevastă, Orfeu? MUSEA: (Care apare din intuneric.)Şi pe noi, Pentesileea Sergheevna. MAREŞALA: Hai, vino şi ia-mă de mână, iubitule. N-ai zis tu că vrei să murim împreună? MUSEA: (Care apare din întuneric.) N-o asculta, Orfeu. Nu vezi doar o statuie de ceară? MUSEA: O iluzie optică. ORFEU: Într-adevăr, am început să simt nişte furnică-turi în picioare. MAREŞALA: Fiindcă nu vrei să mă iei de mână, iubitule. Vino şi odihneşte-te în braţele mele, Orfeu. Vino să-ţi dau iarăşi lecţii de armonie. ORFEU: (Ridicând un picior de ceară de jos.) Vreţi să spuneţi: anatomie... KATIUŞA: (Care apare din întuneric.) (...) "