Câinele din Baskerville (repovestire)

Descriere

    Repovestire dupa Arthur Conan Doyle de Tony Evans, cu ilustratii de Felix Bennett.     In jurul trupului neinsufletit au fost descoperite urmele lasate de un caine imens. Sir Charles Baskerville a fost gasit mort, cu fata schimonosita de uimire si de groaza, iar lui Sherlock Holmes si doctorului Watson le-a revenit sarcina de a deslusi o sinistra si dificila enigma.     O creatura fioroasa bantuie pe dealurile salbatice si pustii din Dartmoor. O fi vorba de vreun demon venit din lumea spiritelor? Ii va invinge pe cei doi, in pofida priceperii si curajului lor? A cui este silueta inalta si misterioasa care a fost vazuta furisandu-se in toiul noptii prin tinutul mlastinos? Va reusi Sherlock Holmes sa il scape pe Sir Henry, noul proprietar al domeniului Baskerville Hall, de vechiul blestem abatut asupra familiei? Ori inspaimantatorul caine va face o noua victima?       Nenumarate povesti extraordinare, nenumarate personaje extraordinare, nenumarate carti extraordinare!     Colectionati aceste mici versiuni ale celor mai importante carti din lume, si veti descoperi ca volumele din seria Real Reads sunt o Reala Provocare. Bun-venit in fascinanta lume Real Reads!     Fragment din roman:       “Ne-am mai continuat drumul o vreme, cand ecoul unui zgomot ciudat reverbera peste intinderea pustie. Un geamat prelung, stins, umplu deodata imprejurimile – insa nu ne puteam da seama dincotro vine.      - Ce-i asta? strigai eu.     Stapleton ma privi cu o expresie bizara pe chip.     - Ciudat lucru mai e si mlastina noastra, comenta el.     - Dar ce este, ce s-a auzit?     - Oamenii de pe-aici spun ca ar fi „cainele din Baskerville", care isi cheama prada.     Simtind ghimpele fricii in inima, m-am uitat imprejur spre campia nesfarsita, punctata ici-colo de pete verzui. Nu se clintea nimic pe vasta intindere stearpa, cu exceptia unei perechi de corbi, care croncaneau zgomotos din varful unei stanci aflate in spatele nostru.     - Doar sunteti un om educat... Sper ca nu dati crezare unor astfel de bazaconii, i-am spus. Care banuiti ar fi cauza unui sunet atat de straniu?     - Poate sa fie cantecul buhaiului-de-balta, imi raspunse Stapelton. Este o pasare extrem de rara, cu o chemare profunda, tunatoare. Practic, a disparut din Anglia, insa n-ar fi exclus sa mai existe cateva exemplare prin aceasta zona.     Nu m-am lasat convins de explicatia lui. Dimpotriva, simteam ca Stapleton stie mai multe decat era dispus sa divulge.      Cand am ajuns la cativa pasi de Merripit House, Stapleton si-a luat brusc plasa si s-a indreptat cu pas grabit spre un loc de pe camp. Mi-am dat seama ca vazuse un fluture colorat – fara indoiala, un specimen rar. In acelasi timp, usa de la intrare s-a deschis si o tanara doamna a venit in fuga spre mine. Mi-am dat seama ca trebuie sa fi fost sora lui Stapleton, desi nu semana deloc cu naturalistul. Era supla, inalta si eleganta, cu tenul masliniu si parul negru ca pana corbului. Nu-l scapa din ochi pe fratele ei, pe masura ce se apropia de mine.”