Drept penal. Partea generală

Descriere

Cursul de fata se adreseaza in principal studentilor din anul II de la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii din Bucuresti. Prezentarea institutiilor partii generale a dreptului penal se face in mod practic, cu numeroase exemple de interpretare a institutiilor juridice provenind din doctrina, dar si din jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg sau a instantelor comunitare de la Luxembourg. Sunt, totodata, sintetizate dezbaterile teoretice generate de aplicarea Codului penal, astfel incat cartea este destinata si acelora care doresc sa cunoasca evolutia dreptului penal, precum si modul de interpretare a institutiilor sale in spatiul juridic european. Lavinia Valeria Lefterache este profesor universitar doctor la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si judecator la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Fragment din carte: "13. Caracterul unitar al dreptului penal. Unitatea dreptului penal este pusa in evidenta de unitatea principiilor fundamentale cu privire la infractiune, raspunderea penala, sanctiune. Desi Codul penal este structurat in doua parti, Partea generala si Partea speciala, caracterul unitar al dreptului penal este subliniat de art. 236 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevede ca „Dispozitiile partii generale a Codului penal, precum si dispozitiile generale ale prezentei legi se aplica si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul in care legea dispune altfel". In lipsa acestei prevederi, legile speciale ar putea deroga de la Partea generala a Codului penal (de exemplu, sa prevada pedepse cu inchisoarea in alte limite decat cele prevazute de cod, sa stabileasca alta varsta a raspunderii penale) pentru anumite infractiuni incriminate in legi speciale. 14. Caracterul de drept public. Prin reglennentarile sale, dreptul penal apartine dreptului public, deoarece statul, ca reprezentant al societatii, este interesat de apararea valorilor sociale. Desi doctrina este majoritara in a aprecia ca dreptul penal apartine dreptului public, in unele state (Franta, Belgia) se considera insa ca dreptul penal are un caracter sui-generis, neputand a fi incadrat nici in dreptul public, nici in dreptul privat. Conceptia se fundamenteaza pe faptul ca prin normele dreptului penal sunt aparate deopotriva valori apartinand dreptului public (siguranta statului, justitia) si dreptului privat (patrimoniul, persoana). Atat tragerea la raspundere penala, prin plangerea prealabila, cat si executarea pedepselor (prin serviciile de probatiune) sunt legate de sfera privata. De asemenea, rolul victimei in procesul penal devine la fel de important ca cel al acuzarii in exercitarea cailor de atac sau formularea de probe. Teza apartenentei dreptului penal la o ramura de drept sui-generis este accentuata de discutiile referitoare la diferentele dintrejustitia retributiva (infractiunea este o fapta contrara legii prin care se aduce atingere insusi statului; procesul are ca scop stabilirea vinovatiei; procesul are ca parti principale procurorul si avocatul, fiind orientat catre pledoariile acestora) si justitia restaurativa (infractiunea este o fapta contrara relatiilor sociale, aducandu-se atingere persoanelor; procesul are ca scop repararea raului cauzat prin infractiune, recuperarea infractorului; procesul are ca parti principale inculpatul si victima, fiind orientat catre asumarea responsabilitatii). "