Obsesia (Colecția Blue Moon)

Descriere

    Naomi Bowes si-a pierdut inocenta in noaptea in care si-a urmat tatal in padure. Eliberand-o pe tanara tinuta captiva de el, copila de nici doisprezece ani a dezvaluit crimele oribile ale tatalui sau. Dar pacatele lui Thomas David Bowes o urmaresc, chiar si atunci cand e la un pas de fericire.     Devenita un fotograf de succes si traind sub numele de Naomi Carson, ea a gasit un loc pe care sa-l transforme in caminul mult visat – o casa veche, ce necesita reparatii, aflata la mii de kilometri distanta de tot ceea ce a cunoscut vreodata. Naomi isi doreste o existenta solitara, dar locuitorii din Sunrise Cove se dovedesc a fi foarte prietenosi si reusesc sa-si croiasca drum catre inima ei – mai cu seama chipesul Xander Keaton.     Naomi simte ca nu mai poate ramane in izolarea ei si stie ca relatiile prilejuite de noua sa viata sunt ceea ce fiinta ei a ravnit in taina dintotdeauna. Dar pacatele tatalui sau pot deveni o obsesie, si, asa cum Naomi stie deja, trecutul ei este un cosmar care o urmareste necontenit.      Fragment din roman:       „Trebuise sa-i roage pe Kevin si pe Jenny sa-i faca o favoare - sa o convinga pe Naomi sa mearga cu ei la Union pentru doua ore. Ii placuse sa o vada acolo, dar mai mult ii placuse ideea ca prietenul lui se asigurase ca va ajunge cu bine acasa si va incuia usile in urme ei pana cand se intorcea el. Ea ii daduse o cheie si codul de la sistemul de alarma, desi nu era sigur daca fusese doar pentru noaptea aceea sau nu. Avea impresia ca nici ea nu stia sigur.     Acest... aranjament ar fi mai simplu daca ar putea lasa la ea cateva obiecte esentiale. Nu era pe teren sigur aici - toate astea erau noi pentru el.     Nu mai locuise pana acum nici macar in parte cu o femeie. Avusese grija sa nu o faca. Poate ca nu avea un spatiu atat de mare ca al lui Naomi, dar ii placea oricum apartamentul lui.     Cu toate astea, era aici, dandu-se din nou jos din patul ei, purtand tricoul pe care ea-l spalase si gandindu-se sa-i ceara o cafea.     Chestia asta dintre ei avea o sumedenie de piese in miscare si el inca nu-si dadea seama cum sa le potriveasca pe toate laolalta.     Dar avea s-o faca, isi spuse, in timp ce iesea din camera in cautarea ei si a cafelei. El intotdeauna isi dadea seama cum se potriveau si functionau lucrurile.     Ii auzi vocea vorbind incet, asa ca schimba directia de la cautarea cafelei si intra in spatiul ei temporar de lucru.     Ferestrele erau larg deschise, iar cainele statea tolanit sub masa ei improvizata de lucru.     Soarele ii lumina parul, dandu-i o suta de nuante de auriu si bronz si caramel in timp ce folosea o unealta lunga sa taie niste passepartout in timp ce bombanea ca pentru sine."