Gheorghe Gheorghiu Dej. Cultul Personalității (1945-1965)

Descriere

    „Scriu aceste randuri convins ca avem de-a face cu o carte exceptionala: ca analiza conceptuala, ca documentare de arhiva, ca perspectiva istoriografica. [...] Elis Plesa nu doreste sa scrie un rechizitoriu, desi crimele legate de Dej ar merita si asa ceva. Ea este o istorica autentica, scrie fara patimi partizane. Se straduie sa scruteze mecanismele cultului lui Dej, fundamentele ideocratiei comuniste din Romania. [...] Elis Plesa nu ne ofera doar analiza cultului personalitatii lui Gheorghiu-Dej, ci, mai mult, o biografie politica fascinanta, cu detaliile care intregesc un tablou terifiant.” (prof. univ. dr. Vladimir Tismaneanu)     „Lucrarea a fost elaborata dupa regulile artei, comensurand toate elementele unei intreprinderi monografice, oferind masura unui istoric deja format, capabil sa formuleze interpretari consistente in raport cu un evantai de surse istorice diverse [...] am pretuit in  lectura textului felul in care Elis Plesa a stiut sa armonizeze informatiile originale prelevate din arhive cu interpretarile istoriografiei cu privire la subiectul studiat, intr-un armonios si corect sistem de note infrapaginale, in care acuratetea citarii a fost dublata de ample comentarii critice, de natura nu doar sa lamureasca situatiile discutate, ci sa si deschida  alte orizonturi, biografice sau procesuale, care intregesc tabloul unui amplu si solid santier de cercetare.” (prof. univ. dr. Virgiliu Tarau)      Fragment din volum:       „5. Raportul secret - moment de cumpana in evolutia cultului personalitatii lui Gheorghiu-Dej       Folosirea acuzatiei de promovare a cultului personalitatii, ca arma in lupta pentru putere in P.M.R., a atins apogeul in primavara anului 1956, dupa incheierea lucrarilor celui de-al XX-lea congres al P.C.U.S. si prezentarea Raportului secret de catre Hrusciov (februarie 1956). Prin martelarea imaginii lui Stalin, Hrusciov a reusit sa submineze pozitiile adversarilor sai din conducerea partidului (Molotov, Kaganovici, Malenkov si Vorosilov), toti acestia facand parte din Biroul Politic de dinainte de 1953. Fostului dictator i-au fost aduse numeroase acuze, de o gravitate extrema: epurarile masive si discretionare operate in randul membrilor de partid in anii '30, eliminarea fizica a unor membri ai Biroului Politic, nerespectarea principiului conducerii colective si acumularea unei puteri nelimitate, luarea deciziilor in mod personal, fara informarea Biroului Politic sau a Comitetului Central etc.     Efectele devoalarii crimelor lui Stalin s-au resimtit nu doar in U.R.S.S., ci si in intregul bloc comunist, fiind vizati toti conducatorii ce avusesera sau aveau un comportament represiv ce amintea de fostul dictator sovietic, printre acestia numarandu-se si Gheorghiu-Dej. De altfel, una dintre cele mai importante urmari ale Raportului secret a reprezentat-o debarcarea unor lideri stalinisti est-europeni, precum Mathyas Rakosi sau Boleslaw Bierut, ceea ce constituia un puternic semnal de alarma pentru Gheorghiu-Dej.     Faptul ca anumite categorii ale populatiei constientizau ca dictatura comunista nu era altceva decat dictatura conducatorului partidului reiese foarte clar din documentele Securitatii. Spre exemplu, intr-o nota informativa din aprilie 1956, agentul consemna opinia arheologului Ioan Berciu, din Alba Iulia, potrivit caruia: „ceea ce ma intriga pe mine este faptul ca, in timpul cat Stalin a trait, nici unul din cei care il critica azi si care au sa-l critice si sa-i arate greselile n-au facut-o in timpul vietii lui. Evident, e lesne de inteles de ce. Pentru ca se temeau, pentru ca asa-zisa dictatura a proletariatului a ajuns sa fie dictatura unui singur om, care n-a fost nici macar proletar. Dar in fond treaba lor. Ramane stabilit acum ca idolii nu mai sunt. Si este un lucru bun".”