Tarta cu mere a sperantei

Descriere

    Oscar Dunleavy este un adolescent visator si creatorul celor mai gustoase tarte cu mere din lume.     Acum, Oscar a disparut, iar singurii care isi pun intrebari si incearca sa-l gaseasca sunt Meg, cea mai buna prietena a lui, si Stevie, fratele sau. Asa incepe o poveste care va va purta in lumea tandra a prieteniei, in care Meg si Oscar vor invata sa isi asculte vocea inimii, descoperind puterea vindecatoare a dragostei si sinceritatii. Totul, in aroma plina de candoare a celor mai bune tarte cu mere din lume.       Fragment din roman:       „Mai tarziu, cand mergeam impreuna spre casa, Paloma mi-a spus ca trebuia sa fac tot posibilul pentru a uita umilitoarea experienta a prepararii tartei cu mere.     Am privit-o si, dintr-odata, am inteles de ce era atat de admirata Paloma. M-am gandit ca, daca o sarutam, ar fi fost poate cea mai buna solutie ca sa uit de Meg, de incidentul cu tarta de mere si toate celelalte.     Si, cand am ajuns in capatul aleii, inainte de a ne desparti si de a intra fiecare in casele noastre, chiar asta am incercat sa fac. Am incercat sa o sarut pe Paloma Killealy, dar ea s-a ferit si mi-a spus:     - Oscar, e prea tarziu. Sincronizarea e vitala. Eu ti-am dat o sansa, dar tu ai stricat totul. Paloma Killealy nu da celorlalti decat o singura sansa. Nu vei mai primi una doar pentru ca te-ai razgandit. Oscar, imi pare rau, dar nu asa merg lucrurile in lumea mea. Si, oricum, lucrurile se schimba conform Ierarhiei, sa stii. Am crezut ca erai unul dintre baietii alfa cand am venit prima data aici, dar acum? Acum, desigur, stim cu totii ca nu e asa. Nu as putea sa ies in oras decat cu cineva din echipa „Alfa", daca intelegi ce vreau sa spun.     Stiu ca parea cam infumurata, ce-i drept, dar atunci am crezut ca avea dreptate, intelegi? Ea era cea care credea in Ierarhie, nu eu. Nu i-ar fi stat in fire sa faca o greseala teribila in timp ce depunea eforturi sa se adapteze acolo - si nu avea de ce sa se sacrifice pentru mine sau pentru tartele mele cu mere, cand toata clasa se intorsese impotriva mea. Intelegeam asta.     Am intrebat-o daca puteam ramane prieteni, iar ea raspuns:     - Desigur, Oscar, fireste ca putem ramane prieteni, dar uite ce sugerez: sa ramanem prieteni, dar cand suntem la scoala sa fim mai degraba indiferenti unul fata de celalalt, bine?"