Bandiții. Mică trilogie a marginalilor (Vol. II)

Descriere

    Volumul Banditii este al doilea din Mica trilogie a marginalilor, in care a mai aparut Sectantii si urmeaza sa apara Izgoi-Jidi.        Un baiat din Bugeac, crescut si educat de o familie exemplara de sectanti, descopera o lume cu totul diferita de orice vazuse pina atunci: alta etica, alte valori si alte reguli. Iar oamenii ei arata, se imbraca, vorbesc, gindesc, actioneaza si cinta altfel. Aceasta e „imparatia hotilor” – oameni tatuati straniu, care au ales sa-si construiasca o societate proprie, nesupusa institutiilor oficiale, si pentru care normalitatea e strict interzisa. Chiar si sectantii ii considera „ingeri cazuti”. Iar daca nu pot fi salvati, sint aruncati in puscarii, unde ar trebui sa fie reeducati. Insa pentru ei inchisoarea inseamna „acasa”, ba chiar este necesara daca vrei sa devii bandit. Tinarul din Bugeac e atras de acesti marginali dupa ce, intimplator, se imprieteneste cu un hot faimos, cu rang inalt, din Odessa, iar acesta devine un adevarat maestru pentru el. Astfel patrunde intr-o lume necunoscuta si inaccesibila si descopera tainele unei comunitati pline de contrabandisti si tilhari, hoti de buzunare si prostituate, asasini si cersetori, ce isi pun totusi gaj viata pentru respectarea unui cod al onoarei. Banditii dezvaluie „in negativ” fata ascunsa, fascinanta a proscrisilor si felul in care e vazut raiul de catre cei ce traiesc in infern.      Fragment din volum:       “In mai toate puscariile lumii, buzunarele trebuie sa fie la vedere ori sa lipseasca. Deseori, puscariasii sint pedepsiti prin ruperea buzunarelor, pentru ca ele ascund lucruri periculoase si interzise aici. Lipsa buzunarelor mentine sistemul de control al gardienilor asupra puscariasilor. Insa asta e doar o aparenta, pentru ca ingeniozitatea si experienta banditilor sint fara margini. Cele mai nebanuite locuri ale hainei se transforma in buzunare ascunse si tainice, fiecare loc din camera se transforma intr-un buzunar pe care nici un gardian vigilent nu-l poate gasi decit dupa o indelungata experienta cu detinutii. Adica atunci cind devin si ei un pic banditi si puscariasi.     Dar ceea ce este si mai greu de imaginat pentru un om din lumea „normala", de fraieri si politisti, e faptul ca inclusiv corpul detinutului se poate transforma intr-o haina; el capata insusirile unei haine. Banditii profesionisti, cu o lunga experienta in puscarie, pot ascunde in corpul lor lucruri in modalitati care ar face mintea unui fraier sa se blocheze si daca doar ar afla de ele. Organele interne devin adevarati saci de transport al unor prafuri sau obiecte pretioase, pielea se poate taia in asa fel incit sa se obtina buzunare pentru ace, lame sau chiar mici arme albe. Corpul omului sau, mai degraba, corpul blatarilor si al banditilor cu experienta de viata si zona poate deveni o adevarata pestera a comorilor, care insa isi deschide si isi inchide portile doar cind banditul zice „Sesam, deschide-te!" sau „Sesam, inchide-te!". Si, apropo, nu stiu daca stiti, dar, cind un bandit taie cu cutitul pe cineva, zice: „I-am facut buzunar". E un alt fel de a intelege lucrurile.     Toate aceste istorii le-am auzit si le-am inteles stind la povesti cu vechii contrabandisti de la Akkerman, Chisinau si Odessa. Eu mi-am permis doar sa reformulez putin pe limba fraierilor, care este si limba mea.     Pace."