Dosarul clopoțeilor de Crăciun

Descriere

    Toti clopoteii de la Festivalul Iernii, organizat in parcul de la marginea orasului, au disparut! Mai sunt cateva zile pana in Ajunul Craciunului si cineva trebuie sa-i gaseasca, altfel festivalul va fi un esec.     Un asemenea caz complicat nu poate fi rezolvat decat de cea mai buna echipa de detectivi din oras. Marlau, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu si Serloc accepta provocarea si incep investigatia. Cu profesionalism, cei cinci aduna probe si ii interogheaza pe principalii suspecti: pe glacialul Parsivom, pe fiorosul Stanica si pe siretul Lipitura. Dar umbla si zvonul ca de fapt renii lui Mos Craciun sunt de vina pentru toate disparitiile din parc... Oare vor reusi micii detectivi sa rezolve cazul misterioasei disparitii a clopoteilor de Craciun?     Fragment din poveste:       “Hrrrrr... hrrrr... hrrrr... Asa a facut in dimineata urmatoare, de la noi din cartier si pana in parc, sania fratilor Calamitate, trasa fara menajamente pe asfalt. Bobo redevenit Bolumbo isi legase pe sanie rucsacul, atat de plin cu cele necesare anchetei, incat i se desfacusera unele cusaturi. Deasupra rucsacului il instalase pe fratiorul lui, pe Bibi, redevenit Scupidu, care asista, bine infofolit si cu ochi stralucitori, la micul exod, bucurandu-se de „sanius". Tot drumul, Bolumbo cel voinic si-a tras alternativ cand sania, cand sufletul, si poate ca si ochii inapoi in cap. Ca de obicei, cei doi frati purtau cojoace asortate, mai incheiat al lui Scupidu si mai descheiat al lui Bolumbo.     Daca auzul fin al micului caine-detectiv, Serloc, a avut de suferit de la harsaitul saniei, el nu s-a plans, ci a continuat sa mearga demn in urma grupului, adulmecand fiecare centimetru patrat al drumului. Serloc avea motivele lui de mandrie, asa gatit cum era in hainuta speciala de detectiv cu carouri. As fi vrut sa-i dau si palarioara asortata, fiind cam frig afara, dar beaglul m-a privit maraind si nu am indraznit sa-l supar legandu-i-o pe cap. Din acelasi motiv, am omis sa-i atarn de hainuta pipa minuscula cu care sosise Costumul comandat de pe internet.     Cu mainile pe urechi si pasind intepata pe langa sanie, mergea Ada, cu numele de detectiv Gesicaflecer. Bine imbracata, cu fular, cu manusi si cu ce se mai asteapta sa-si puna o fetita prevazatoare iarna pe ea, Gesicaflecer nu mai avea peruca blonda, ci o pufoasa caciulita galbena cu care se remarca de la distanta. Fetita avea o expresie mai hotarata ca oricand, fapt evidentiat si de tropaitul energic din ghetele cele noi si scartaitoare.     In fata saniei, purtand cu importanta o mapa pe care scrisese „Dosarul clopoteilor de Craciun. Al doilea caz al Detectivilor Aerieni" , Teo, numit de acum Marlau, incerca din rasputeri sa conduca grupul si sa respire aerul rece de iarna prin fularul impletit de bunica. [BOLUMBO: Fularul verde cu vacute rosii! Ha, ha! Marlau, esti o gluma asa de buna!] De cate ori Bolumbo, transpirat si extenuat de trasul saniei, o lua pe alta straduta decat cea indicata de Marlau, acesta din urma alerga sa se repuna in fata grupului, acceptand fara comentarii noul traseu. [MARLAU: Ca sa stiti si voi, voiam s-o iau pe acolo! Iar pe fular am reni, nu vaci!]"