Imperiul trebuie să moară. Istoria revoluțiilor ruse prin personalități, anii 1900–1917

Descriere

Imperiul trebuie sa moara. Istoria revolutiilor ruse prin personalitati, anii 1900-1917
Cel mai tragic scenariu nu a fost deloc singurul. Ideea ca aceasta e soarta poporului rus, karma lui e si acum foarte populara in Rusia. Sper ca aceasta carte ii va face sa se indoiasca. Nimic nu e cunoscut dinainte, nimic nu e stabilit dinainte suta la suta. Motorul istoriei este greseala. Eroii acestei carti fac tot timpul planuri, fac prognoze, actioneaza pornind de la ceea ce li se pare de fiecare data o soco­teala precisa. Si aproape mereu acest lucru se dovedeste o iluzie. Dar timpul trece si toate aceste iluzii se uita. Si eroii, si istoricii care ii studiaza incep sa creada ca a existat un plan de la inceput. Ca tot ce s-a intamplat nu e deloc o intamplare, ci rodul intentiei cuiva. - Mihail Zigar

Fragment din volumul "Imperiul trebuie sa moara" de Mihail Zigar:   “Rusia galbena. La granita dintre secolele al XIX-lea si al XX-lea, Imperiul Rus nu avea o bunastare deosebita, dar multi dintre vecinii marelui imperiu trec printr-o perioada mult mai complicata. Si cel mai greu este pentru milenarul imperiu chinez vecinul din sud al Rusiei. Ca si in Rusia, dinastia conducatoare pastreaza puterea deja de trei secole - este Qing, Romanovii chinezi. Cea mai mare parte a secolului al XIX-lea imperiul a fost cuprins de lupta dintre adeptii reformelor, modernizarii si unor relatii deschise cu Occidentul si adeptii izolarii, traditiilor seculare si ai drumului chinezesc specific. Lupta e inversunata, deoarece comertul liber si nelimitat cu Occidentul ii aduce Chinei multe probleme. Populatia Chinei incepe sa consume in masa opiu adus de vapoarele britanice si indiene. Epidemia de narcomanie e insotita de pierderea de valuta forte (adica argint) - imperiul importa opiu aproape de toti banii. In anul 1839 partidul adversarilor opiului castiga si cade in cealalta extrema - toate porturile Chinei sunt declarate inchise ermetic pentru straini. Ca raspuns, flota britanica e gata sa debarce langa Nanjing, capitala din sud a tarii. Armata chineza nu poate deloc sa se opuna strainilor - ea e dotata numai cu arme albe, medievale. In anul 1842 imperiile chinez si britanic semneaza un tratat: toate porturile principale chineze sunt deschise pentru englezi, iar Hong-Kongul devine cu totul colonie engleza. Tratatul de la Nanjing devine primul, dar nu si ultimul tratat umilitor pe care il semneaza in ultimul deceniu conducerea chineza. Si cu conducerea, de fapt, sunt probleme. Ultimul imparat adult Daoguang moare in anul 1850 (la varsta de 68 de ani). Dupa aceea peste jumatate de secol China este condusa de oameni foarte tineri si nu prea pregatiti. Xiangfeng devine imparat la 19 ani si moare la 30. Tongzhi devine imparat la 5 ani si moare la 19. Guangxu devine imparat la 4 ani si la 27 este indepartat de la putere si pus sub arest la domiciliu. In fine, Pu I va fi imparat de la 2 la 6 ani. Pe fundalul copiilor care se schimba unul dupa altul, tara este condusa in mod real de catre imparateasa Cixi, fosta amanta a imparatului, care a a reusit sa puna mana pe putere. S-a pomenit din intamplare pe tron si, precum imparateasa Alexandra, era convinsa de caracterul ei ales sa conduca tara si ca interesele ei personale, suspiciunile, setea de putere si teama pentru propria viata sunt principii de care trebuie sa te conduci cand guvernezi tara. In anii 1890, conducerea Chinei e formata din doua grupari opuse. Conservatorii (anturajul regentei, ai imparatesei Cixi) nu vor reforme si se orienteaza spre sprijinul Rusiei. Gruparea cealalta, mai putin numeroasa, vrea modernizare si prefera sa se orienteze spre Anglia si Japonia, care s-a deschis spre Occident in anii 1869-1880 datorita imparatului Meiji. Din aceasta grupare face parte si educatorul monarhului. Imparatul Guangxu este aproape de aceeasi varsta cu Nicolae al II-lea, dar invatatorul lui nu e deloc Pobedonostev, dimpotriva, este un adept al reformelor. Altminteri, si tanarul imparat vrea schimbari, dar se teme foarte mult de mama sa adoptiva, imparateasa Cixi. Un moment de cotitura devine ocuparea Qingdao de catre germani - societatea chineza e indignata. Se formeaza o miscare patriotica, filosoful Kang Youwei scrie o proclamatie adresata imparatului cu planul unor reforme liberale necesare. De fapt, el ii propune tanarului imparat o monarhie constitutionala (intr-una dintre scrisori Kang Youwei il cheama pe imparat sa ia exemplu de la imparatul rus Petru I).”