La parintii fetii

Descriere

"...Pescuim în tăcere ultimele firimituri de miez de nucă și strângem masa, adică azvârlim gospodărește resturile pe jos. Dintr-un ungher tâșnește o umbră și înhață o bucățică de șorici. Șobolanul se retrage apoi fulgerător. Totuși nu destul de repde. Prin aer un șuier sclipitor și mica bestie rămâne trasă în țeapă, zvârcolindu-se violent.
De lângă mine izbucnește din nou chicoteala aceea năroadă:
- Și lui i-e foame!
Se apleacă, trage cuțitul din pământ, îl scutură aruncând leșul cât colo și, așa plin de sânge, îl așează pe scândura din fața mea. Să fie masa bogată!"
Radu Pontbriant, La părinții fetii