Corpul isi aminteste

Descriere

A vorbi despre suferinţă este o îndrăzneală, nu doar pentru cel care vorbeşte, ci şi pentru cel care se apropie să asculte. A scrie despre cauzele suferinţei, despre modalităţile variate de exprimare ale acesteia şi despre posibilităţile ei de vindecare, dorindu-ţi ca cititorul să înţeleagă şi să schimbe ceva în trăirile, în comportamentele, în viziunea sa despre oameni, reprezintă întotdeauna o provocare. Babette Rothschild a îndrăznit să explice trauma psihică, folosind experienţa sa cu persoanele traumatizate, să creioneze caracteristicile şi desfăşurarea procesului traumatic, să avanseze explicaţii pentru exprimarea durerii psihice. Rezultatul este foarte bun, util tuturor celor dornici să se împrietenească cu trăirile şi senzaţiile corporale proprii, chiar şi cu cele dificile.
Avem în mână o carte scrisă simplu, clar, structurat despre experienţe umane complexe, confuze, pline de incertitudine şi emoţionalitate bulversantă. Din punctul meu de vedere, acesta este cel mai mare merit al autoarei. Poate că apreciez cu atât mai mult reuşita autoarei cu cât ştiu din propria experienţă cât de dificil poate fi să te faci înţeles în domeniul psihotraumatologiei. Căci a înţelege trauma nu înseamnă achiziţie de informaţie la nivel intelectual, cât la nivel de trăire, ceea ce se va vedea doar în manifestările corporale, în schimbarea modului de viaţă, în modificări la nivelul relaţiilor cu celălalt şi, deci, implicit, dacă este vorba despre psihoterapeuţi, într-un alt tip de relaţie psihoterapeutică, într-un nou stil de lucru. Atunci când realmente înţelegi trauma psihică, devine foarte dificil să promovezi o metodă anume de lucru terapeutic, astfel încât separarea orientărilor şi şcolilor devine nenecesară. In prim plan revine persoana, cu ritmul său specific, cu nuanţele sale şi ale experienţelor trăite, cu resursele pe care le are.