Jaful vs. Dreptul de a nu minti

Descriere

Strălucitul eseu Jaful vs. „Dreptul de a nu minţi“ este o palmă pe obrazul „democraturii“ (amestec malign al democraţiei cu dictatura, după Laurent Joffrin), visată de unii şi pe meleagurile dâmboviţene.
George Virgil StoenescuSemnele apărute în iulie 2012, referitor la deteriorarea libertă­ţii politice, reflectă un deficit substanţial de libertate economică — ce are, la rândul său, rădăcini adânci în drep­turile de proprietate precare şi în corupţia înaltă. Acestea au făcut ca mulţi oameni să se bazeze pe stat pentru a avea un loc de muncă. În timp, numărul votanţilor dependenţi de redistribuirea banilor de la bugetul public a devenit ne­sustenabil de mare, depăşind numărul celorlalţi votanţi. Astfel, majoritatea susţine politicienii care promit conservarea sau creşterea redistribuirii. Prin urmare, mecanismele de corecţie a exceselor pot fi cu greu folosite. Publicul începe să accepte, fără să agreeze, limitarea libertăţii sale politice, pentru a nu-şi pierde veniturile din redistribuire. Soluţia, pentru a ieşi din această spirală des­cendentă, constă în creşterea libertăţii economice — prin îmbunătăţirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corup­ţiei şi prin micşorarea dependenţei de redistribuiri. Altminteri, nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora.Lucian Croitoru s-a născut în 1957, la Otopeni. A absolvit în 1982 cursurile Facultăţii de Planificare şi Cibernetică Economică din cadrul ASE, iar în 1995 a devenit doctor în economie. A urmat o serie de cursuri în străinătate, la Economics Institute at Boulder – Colorado (1993), Centre for Central Banking Studies din Londra (1999) şi Joint Vienna Institute – FMI (2001). În 1994 a urmat un stagiu de cercetare oferit de The British Academy la London School of Economics and Political Science – Centre for Economic Performance.
Începând din 1998, activează ca profesor asociat de macroeconomie internaţională, în cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din ASE.
De-a lungul anilor, a fost cercetător, partener în diverse programe şi consultant pentru numeroase instituţii româneşti (Institutul de Economia Industriei, Bucharest Investment Group, Institutul European din România) şi internaţionale (ACE Phare, USAID, IRIS).
În perioada 2003–2007, a lucrat la FMI (Washington), în calitate de consilier principal al directorului executiv pentru Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Olanda, Macedonia, Moldova, România şi Ucraina.
Lucian Croitoru a lucrat între 1991 şi 1995 ca expert în Departamentul pentru Reformă Economică al Guvernului României. În 1998 a fost consilier principal al ministrului de finanţe. În 2000 a fost consilier personal al prim-ministrului Mugur Isărescu. În perioada 1998–2003 a fost consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, funcţie pe care a reluat-o în 2007, după întoarcerea de la Washington.
A scris (atât în română, cât şi în engleză) numeroase articole pentru presa tipărită şi online, este periodic invitat la emisiunile economice televizate, susţine discursuri la conferinţele naţionale şi internaţionale şi a publicat mai multe cărţi pe teme economice.
În 1995, a fost distins cu Premiul Petre S. Aurelian al Academiei Române pentru cea mai bună carte de economie. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor în 2000 şi în grad de Mare Ofiţer în 2010.