Codul lui Da Vinci

Descriere

Opera unui geniu. Dan Brown e unul dintre cei mai buni, cei mai inteligenti scriitori. - Nelson DeMille

Aflat la Paris pentru o conferinta, profesorul american de simbolistica si istoria artei Robert Langdon primeste un telefon in toiul noptii. Batranul custode al Luvrului a fost asasinat in muzeu, in circumstante stranii, lasand un mesaj la fel de enigmatic ca zambetul Giocondei. impreuna cu Sophie, specialista in decriptare, Langdon incepe o cursa frenetica pentru descifrarea numeroaselor indicii ascunse in picturile lui Leonardo... si nu numai.
Pasii ii poarta de la Paris la Londra si apoi in Scotia, pentru a dezvalui un mister pazit cu strasnicie de secole, capabil sa zguduie din temelii dogmele crestinatatii.

Roman ecranizat in 2006 de Columbia Pictures.

Carte recomandata de Bogdan Aron in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din cartea "Codul lui Da Vinci" de Dan Brown:

"- Adorarea diavolului.
- Nu, il corecta profesorul, dandu-si seama ca ar fi trebuit sa-si aleaga mai atent cuvintele. In zilele noastre, termenul „pagan" a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului - o eroare grava. Cuvantul provine, de fapt, din latinescul paganus, care insemna locuitor al zonelor rurale. „Paganii" erau, de fapt, taranii needucati, care practicau vechea religie intalnita la tara: a venerarii naturii. Atat de mare era teama Bisericii de cei care locuiau in villes , incat banalul termen „satean" - vilain - a ajuns sa defineasca un suflet ticalos. - Pentagrama, ii explica Langdon, este un simbol precrestin asociat cu venerarea naturii. Anticii considerau ca lumea are doua componente - cea masculina si cea feminina. Zeii si zeitele lor colaborau pentru a mentine echilibrul de forte. Yin si yang. Cand masculinul si femininul se aflau in echilibru, in lume domnea armonia; dezechilibrul lor ducea la haos. Pentagrama, continua el aratand spre abdomenul lui Sauniere, este reprezentativa pentru componenta feminina a tuturor lucrurilor - un concept pe care istoricii religiei ii numesc „femininul sacru" sau „Zeita". In mod cert, Sauniere stia aceste lucruri.
- Adica el si-a desenat pe stomac simbolul unei zeite?
Intr-adevar, acest lucru era ciudat; Langdon nu putea decat sa o recunoasca.
- In sensul sau de baza, pentagrama o simbolizeaza pe Venus, zeita iubirii sexuale si a frumusetii.
Fache arunca o privire spre cadavru si mormai ceva.
- Religiile antice se bazau pe ordinea divina a naturii, continua profesorul. Zeita Venus si planeta cu acelasi nume constituiau o entitate unica. Zeita isi avea locul ei pe cerul noptii si era cunoscuta sub mai multe nume - Venus, Steaua Rasaritului, Istar, Astarte -, toate constituind concepte feminine pline de forta, in relatie cu natura si cu Pamantul-Mama. Capitanul parea mai tulburat acum decat la inceput, de parca ar fl preferat ideea venerarii diavolului.
Langdon hotari sa nu-i mai povesteasca si despre cea mai uimitoare trasatura a pentagramei, respectiv originea grafica a legaturii sale cu zeita Venus. In tinerete, pe cand studia astronomia, aflase cu uimire ca planeta Venus schita la fiecare patru ani un pentagon perfect pe ecliptica. Atat de surprinsi au fost anticii de acest fenomen, incat Venus si pentagrama ei au devenit simboIurile perfectiunii, frumusetii si ale caracteristicilor ciclice ale iubirii sexuale. Ca un tribut adus acestei planete, grecii foloseau ciclul ei de patru ani pentru a desemna momentul in care incepeau Jocurile Olimpice. In prezent, putini oameni stiu ca acest interval de patru ani intre doua editil ale Jocurilor corespunde ciclului planetei Venus. Si mai putini stiu insa ca steaua cu cinci colturi urma sa fie sigla oficiala a Jocurilor Olimpice, dar a fost inlocuita in ultimul moment cu cele cinci cercuri intrepatrunse."