Alegerea. Acceptă cu bucurie posibilul (Memorii)
Descriere
Bestseller New York Times
La 16 ani, Edith Eger a fost trimisa la Auschwitz. La cateva ore dupa ce parintii i-au fost gazati, ofiterul nazist dr. Josef Mengele a fortat-o pe Edie sa danseze, si a lasat-o in viata ca sa-l distreze. Edie a fost scoasa dintr-o gramada de cadavre de catre soldatii americani care au eliberat lagarele in 1945. A petrecut decenii chinuita de flashback-uri si vina supravietuitorului, hotarata sa taca si sa se ascunda de trecut. La 35 de ani de la incheierea razboiului, s-a intors la Auschwitz si a reusit in sfarsit sa se vindece si sa ierte singura persoana pe care nu o putea ierta – pe sine. Edie impleteste remarcabila sa calatorie cu povestile impresionante ale celor pe care i-a ajutat sa se vindece. Exploreaza modul in care putem fi incarcerati in propria minte si ne arata cum sa ne eliberam. Alegerea este o carte care va schimba vieti si va oferi alinare multor generatii de cititori. Alegerea ne aminteste cum arata curajul in vremuri dificile si ne spune ca avem cu totii darul de a cantari ce am pierdut si ce ne-a ramas. - Oprah Un memoir minunat, care aminteste de Anne Frank si Viktor Frankl. Dar este mai mult decat o carte – este o opera de arta. M-a impresionat si mi-a indus acea stare de gratie pe care o ai cand asculti o sonata de Mozart, un sonet de Elizabeth Barrett Browning sau privesti tavanul Capelei Sixtine. - Adam Grant, psiholog si scriitor Un memoir tulburator despre supravietuirea la Auschwitz… Nu-mi pot imagina un mesaj mai important pentru contemporani. - The New York Times Book Review Viata lui Edith Eger ne arata puterea de a trece prin cele mai cumplite orori si de a pune acea suferinta in slujba celorlalti. A gasit adevarata libertate si iertare si ne arata ca putem face la fel. - Desmond Tutu, laureat al Premiul Nobel pentru Pace
Fragment din cartea "Alegerea. Accepta cu bucurie posibilul" de Edith Eva Eger
"Mama sta pe balconul nostru din Palatul Andrassy, o cladire veche impartita in apartamente pentru familii. invelise balustrada intr-un covor oriental. Nu face curat; sarbatoreste. Amiralul Miklos Horthy, Alteta Sa Regentul Regatului Ungariei, soseste astazi ca sa ureze orasului nostru bun venit oficial in Ungaria. Inteleg entuziasmul si mandria parintilor nostri. Apartinem acestui loc! Astazi ii urez si eu bun venit lui Horthy. O sa execut un dans. Port costumul traditional unguresc: vesta de lana si fusta in culori puternice, cu broderii florale indraznete, bluza alba cu maneci scurte, bufante, funde, dantela si cizmulite rosii. Cand execut grand-battement pe malul raului, Horthy ma aplauda. imbratiseaza dansatoarele. Ma imbratiseaza si pe mine. - Dicuka, as fi vrut sa fim si noi blonde cum e Klara, imi sopteste Magda inainte de culcare. Inca mai sunt multi ani pana la restrictii si legi discriminatorii, dar parada lui Horthy este punctul de plecare pentru tot ce va urma. Cetatenia maghiara ne-a adus intr-un sens sentimentul de apartenenta, dar in alt sens ne-a adus si excluderea. Suntem atat de fericiti sa ne vorbim limba materna, sa fim acceptati ca maghiari - dar aceasta acceptare depinde de asimilarea noastra. Vecinii sustin ca doar etnicilor maghiari care nu sunt evrei ar trebui sa li se permita portul straielor populare. - E mai bine sa nu spunem ca suntem evrei, ma avertizeaza Magda. Asta i-ar face pe ceilalti sa-ti ia toate lucrurile frumoase. Magda este prima nascuta; ea imi povesteste despre lume. Imi da detalii, adeseori tulburatoare, ca sa le studiez si sa le cantaresc. In 1939, anul in care Germania nazista invadeaza. Polonia, nazistii unguri - nyilas - ocupa apartamentul de sub noi, din Palatul Andrassy. O scuipa pe Magda. Ne evacueaza. Ne mutam intr-un alt apartament, pe strada Kossuth Lajos, numarul 6, o strada laturalnica, in locul celei principale, mai putin favorabila pentru afacerea tatei."