21 de chipuri ale marturisirii

Descriere

Avem parte, în paginile acestei cărţi, de un adevărat spectacol de frământare şi luciditate religioasă, de soluţii, dar şi de viziuni aproape profetice, de curaj al introspecţiei, dar şi de anumite dezamăgiri. Totul este în sensul gândirii şi acţiunii laicatului în Biserica răsăriteană, laicat care a fost când la mare preţ în ochii ierarhiei, când ignorat/ostracizat cu bună-ştiinţă. Laicat organizat, la începutul anilor ‘90, într-o faimoasă Conferinţă, apoi în numeroase fundaţii & asociaţii (unele extrem de eficiente şi longevive), şi terminând cu AZEC– cea mai recentă încercare de a reuni laicatul formator de opinie în România (AZEC– Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini).
Acest laicat îşi poartă în prezent crucea entuziasmului, dar şi a resemnării, a proiectelor poate copilăreşti, dar şi a marilor fapte culturale (prin strădania lui editorială s-au umplut cu cărţi zeci de metri de rafturi de bibliotecă), a jertfelniciei, dar şi a mărturisirii, a răscumpărării, dar şi a slăbiciunilor sale. Laicat aflat în căutare de modele ale trecutului, pus pe gâlceavă virtuală (internetul devenind spaţiu al răbufnirilor dogmatice şi penalizărilor comportamentale), sceptic asupra viitorului. Acestui laicat actual, parcă „nelucrat“ până la capăt de corpusul clerical aşa cum se cuvine, îi dedic această carte. Celor care îşi poartă preoţia universală ca pe o cicatrice care trebuie camuflată, celor care nu-şi înţeleg slujirea şi menirea în Biserica lor pentru că nimeni nu le-a vorbit clar despre asta, celor iremediabil blocaţi într-o smerenie ruşinată, celor care sunt cu ochii aţintiţi după Răsăritul cel de Sus, celor pentru care lumea nu şi-a pierdut statutul diafan!
Aşadar, dragi prieteni, ţineţi în mâini o carte/selecţie de interviuri realizate pentru cotidienele România Liberă, Ziua, Azi şi pentru revista Lumea Credinţei, între 1990 şi 2010. Interviuri care au fost tipărite în epocă în tiraje de zeci şi sute de mii de exemplare (dintre care foarte puţine se vor fi păstrat) şi care acum sunt înmănunchiate în trupul fragil al unei singure cărţi. Dar aşa operează şi logica Învierii: secerişul e abundent, dar din holdele întinse rămâne, la final, doar un sn