Armata de apus/Szekely Janos

Descriere

Iar intrebarea mea e urmatoarea: ce ati fi facut daca ati fi fost in locul lui?   Volumul - pe cat de subtire, pe atat de intens - cuprinde sapte povestiri despre cel de Al Doilea Razboi Mondial, rela­tate din perspectiva unui cadet. Szekely Janos descrie cu o precizie necrutatoare efectele sistemului militar asupra persoanei. Fiecare povestire ramane cu cititorul pentru mult timp: un cadet este torturat si umilit de toata compania; un profesor devenit ofiter se vede constrans sa isi execute un fost elev care dezertase; un neamt cu privire inteligenta, care conduce o motocicleta, insotit de un caine, lichideaza metodic prizonierii ramasi in urma dintr-o trupa in retragere. Paginile analizeaza la rece etica infrangerii, redau cu acuitate felul in care razboiul schimonoseste totul si pe toti, cum pe chipul lui se nasc - sub pretextul cinstei - teama, cruzimea si oroarea de neoprit.
Un minunat orasel medieval, acoperit de un strat gros de zapada si plin de cai: o lume de poveste, imaculata, populata de suri, murgi, roibi, galopand incoace si-ncolo, nechezand, fornaind; pe unde ne aruncam privirile, peste tot ii vedeam alergand; de pe strazile cele mai indepartate, de pe cele mai stramte ulicioare ce se catarau pe deal, ne licareau nalucile cailor impiedicandu-se, apoi opintindu-se din nou, fara paturi si capestre pe ei, scotand nori de aburi, cu gaturile semete, minunati, liberi.   Pentru Szekely, intrebarea esentiala ramane: poate fi suprimata bariera morala in oameni? Poate fi omenia suspendata? Chiar este posibil sa traiesti la comanda, ca o masinarie, sau asta e numai o poveste de adormit copiii? - EKultura   Szekely Janos (1929-1992) a fost un poet, prozator, dramaturg, eseist si traducator maghiar din Romania care a apartinut primei generatii a literaturii maghiare transilvanene de dupa Al Doilea Razboi Mondial. S-a nascut la Turda, a urmat scoala primara in orasul natal, apoi s-a mutat la Targu Mures, unde din 1940 a studiat la Colegiul Reformat (in prezent, Liceul Teoretic „Bolyai Farkas“) si, din 1943, la Scoala Militara. In 1944, odata cu apropierea frontului de institutia de invatamant, aceasta a fost trimisa spre vest, iar Szekely a fost luat prizonier la varsta de numai 16 ani. S-a intors acasa in 1946, cand a obtinut si diploma de bacalaureat. Si-a continuat studiile din 1948, absolvind Facultatea de Litere si Filozofie din cadrul Universitatii „Bolyai“ din Cluj in 1952. A lucrat ca lector la Editura de Stat pentru Literatura si Arta in perioada 1951-1956. In 1953 si-a publicat primul volum de poezie, Csillagfenyben [In lumina astrala]. In perioada 1956-1989 a lucrat ca redactor la revista literara Igaz Szo din Targu Mures, publicand in acelasi timp mai multe volume de poezii. In 1968 i-a aparut microromanul Soo Peter banata [Mahnirea lui Soo Peter], iar in 1978 a avut loc premiera dramei Caligula helytartoja [Guvernatorul lui Caligula] in Ungaria. In 1979 a fost publicat volumul A nyugati hadtest (Armata de apus). Dupa 1990 a fost nominalizat de mai multe ori la premiile Jozsef Attila si Kossuth. S-a detasat de retorica personajului public, refuzand pe rand premiile literare atribuite, insa i-au fost decernate postum Premiul Revistei Alfold si Premiul Ady Endre. Tot postum, in anul 1994, i‑a aparut culegerea de poezii Semmi - soha [Nimic - nicicand].
 
Fragment din cartea "Armata de apus" de Szekely Janos:

"- Am zis aplecat inainte!  Si atunci, mai bland, mai cald, aproape impaciuitor (dar destul de tare cat sa ma auda toata lumea), i-as raspunde asa:  - Cu respect raportez, n-am chef.  De aici incolo Dezsi, Terenyi sau Orban ar putea reactiona in doua feluri, deci si eu imi compuneam povestea in doua variante.  1. Daca m-ar pocni cu cravasa pe loc - situatie foarte probabila -, daca m-ar plesni peste fata, sa zicem, as astepta cateva clipe, apoi as incepe sa numar calm, cu voce tare: - Unu, doi, trei...  Asa as face, ca sa se vada cine a dat primul, dar si ca sa-l derutez. Apoi, profitand de mirarea lui, repede si fara a-i da prilejul sa se apere, l-as pocni drept intre ochi. Pe urma, Dumnezeu cu mila, sa ma bata pana la sange, sa-mi dea in cap, sa ma faca una cu pamantul, sa ma calce in picioare de furie (ar putea face toate acestea pentru ca era mult mai mare, cu doi ani mai in varsta ca mine), dar asta ar fi deja lupta dintre doi oameni si, cum l-as pocni si eu macar o data, nu as ramane cu demnitatea stirbita. El, insa, ar ramane de toata rusinea, si-ar pierde autoritatea, ar fi nevoit sa-si dea seama ca nici pe departe nu poate da oricui orice fel de ordin, nici de Monoki nu s-ar mai atinge pe urma si, pe deasupra, ar trebui sa pastreze pentru toata viata secretul abuzului sau in timpul serviciului.  Asta ar fi fost deci rezolvarea de la om la om a conflictului.  2. Daca, insa, el ar reusi sa-si redobandeasca stapanirea de sine si ar muta toata povestea pe terenul regulamentelor, dialogul ar suna cam asa: - Oare am auzit bine, elev Szekely? Refuzi sa executi ordinul? - Da, refuz. El, bineinteles, dupa aceasta afirmatie insuportabila pentru urechile unui militar, nu ar avea de ales si ar fi nevoit sa ma scoata la raport pe cale ierarhica. M-as imbraca frumos, cu toti nasturii lustruiti, cu manusile de parada, m-as prezenta impecabil din toate punctele de vedere la raportul de sambata de la pranz; apoi, cand, invaluit de nimbul parfumului sau amarui, barbatesc, ar sosi si comandantul de companie sa-i asculte in parte pe toti cei care doresc sa raporteze cate ceva si, in cele din urma, ar ajunge si la mine, eu i-as raporta nu atat de fastacit, de balbait, fara sa ma concentrez la ceea ce spun, ca data trecuta, cat calm, militareste:  - Domnule maior, cu respect raportez, m-am prezentat la raport din ordinul domnului elev Thoroczkay. - Ce s-a intamplat? - Cu respect raportez, am refuzat sa execut un ordin."