Dincolo de eternitate

Descriere

Candva, cea mai frumoasa dintre zane cade in cursa intinsa de un muritor, transformandu-se astfel intr-una din ielele care bantuie vazduhurile. El, printul fara scrupule si fara suflet, se trezeste ca devine peste noapte mostenitorul de drept al Regatului. El este tot ceea ce Ea detesta si urmareste sa pedepseasca. Ea este tot ce El vaneaza! Doua suflete destinate sa se distruga unul pe altul, dar sa si ajunga fata in fata!   Va avea putere Dragostea sa rupa blesteme vechi de cand lumea si sa distruga bariere ridicate dinadins intre cele doua lumi?
Privea pe furis la barbatul care mergea alaturi de ea. Ar fi vrut sa intinda mana si sa il atinga, sa ii simta caldura trupului, sa ii priveasca ochii verzi, patrunzatori. Crezuse ca stiuse ce inseamna durerea pana atunci, dar se inselase. Nu traise decat o minciuna. Stia prea bine ce era... Era o fantasma, o plasmuire a mintii barbatilor pe care ii ademenea, o proiectie a unor idealuri. Nimeni nu si-ar fi inchipuit ce durere avea in suflet de fiecare data cand trebuia sa faca inca un tanar sa ii pice in mreje. Mergand cu calul la pas, prin padurea de fagi, cu Daizus alaturi, intr-o tacere deplina, isi dadu seama cata nevoie avea sa fie iubita pentru ceea ce era... ce ar fi putut fi. La ce rost Eternitatea daca nu putea avea parte de ceea ce negase atata timp ca tanjise sa aiba. La ce rost atata frumusete risipita? La ce bun, daca nimeni nu vedea dincolo de corpul ei ademenitor si de ochii care puteau fermeca orice fiinta. Ce era ea? Una dintre iele, cu trup perfect si chip ireal de frumos? Una dintre sanziene, cu gingasie in glas, eleganta in miscari si frumusete dincolo de puterea oricui de intelegere? Nu era nimic din toate astea in acel moment. Era doar o tanara singura ce isi plangea durerea in secret. Nimeni nu o voia pentru ca era ea... Magdalina. Oare ce era dincolo de Eternitate? Ce o astepta in lumea asta in care fusese creata, dar in care nu se regasise niciodata? Ar fi dat oricand vesnicia, care nu ii aducea decat durere, pe o clipa in bratele barbatului care mergea tacut langa ea. Parea la fel de absorbit de gandurile lui, doar ca el nu o privea nici macar o clipa. Ochii i se umplura de lacrimi pline de amaraciune. Ea nu exista... Ea era doar un vis. O Eternitate de singuratate, gandi Magdalina.