Nicio picătură de băut

Descriere

Regretul este doar pentru cei care nu au nimic de aparat, pentru aceia care nu au APA. Lynn cunoaste toate amenintarile posibile asupra helesteului ei: seceta, o iarna lipsita de zapada, coiotii si, mai ales, oamenii care sunt in cautarea apei de baut. Tanara face tot ce ii sta in putinta ca oricine se apropie de helesteu sa plece insetat sau sa nu mai plece deloc. Increzatoare in fortele proprii, Lynn nu are nevoie de lumea care se intinde dincolo de campuri si de padure. Pentru ea, viata inseamna doar lupta pentru supravietuire si grija continua de a avea lemne si apa. Odata cu sansa de a avea helesteul ei, vine si necesitatea de a-l apara cu mult curaj, ceea ce a invatat bine de la mama ei in toate orele pe care le-au petrecut catarate pe acoperisul casei, cu pustile in mana. Insa fuioarele de fum itite la orizont nu pot insemna decat un lucru: straini. Urmele misterioase din jurul helesteului, amenintarile din toiul noptii si gloantele care rasuna dovedesc ca strainii nu se vor opri pana nu obtin ceea ce isi doresc.   Cu un limbaj sugestiv si bogat, abundand de dramatism incredibil, de pericol si de romantism, romanul de debut al lui Mindy McGinnis descrie aventura unei fete intr-o lume arida, nu foarte diferita de a noastra.   Nicio picatura de baut este o poveste robust construita, plina de dramatism, de pericol si de forta. Scriitoarea aceasta este cu adevarat talentata. - Michael Grant, autorul seriei Disparuti   Tesut pe fundalul macabru al unui viitor amenintator de probabil, romanul foarte bine scris al lui McGinnis prezinta drumul spre maturitate al eroinei, presarat cu lectii dure de viata, dar si cu reusite. Povestea lui Lynn ar fi putut sa fie scrisa de Laura Ingalls Wilder daca ar fi calatorit la frontierele imaginate de Cormac McCarthy. - Ilsa J. Bick, autoarea seriei Ashes si a romanului The Sin-Eater’s Confession   Mindy McGinnis infatiseaza complexitatea tinutului sterp din Nicio picatura de baut cu multa grija pentru detaliu, uneori intr-un stil la fel de dur precum sunt si personajele care populeaza aceasta lume. Nu pot exprima cat de bine este scris romanul si cat de puternic sunt construite personajele! Daca va doreati o poveste curajoasa si realista, dar spusa cu suflet, ati gasit-o! - Kendare Blake, autoarea seriilor Trei coroane intunecate si Anna in vesmant de sange   Scris cu multa iscusinta, romanul Nicio picatura de baut al lui Mindy McGinnis reda perspectiva infricosatoare a unui viitor in care omenirea este lipsita de apa potabila, ceea ce m-a facut sa ma simt ridicol de recunoscatoare pentru robinetul meu functional cu apa. Aceasta poveste postapocaliptica despre supravietuire reprezinta totusi mai mult de atat. Am adorat romanul! - Jodi Meadows, autoarea trilogiei Incarnate
Fragment din volumul „Nicio picatura de baut" de Mindy McGinnis:   „Lynn putea trai de una singura. Era in stare sa-si indeplineasca sarcinile zilnice pentru supravietuire, dar nu se putea apara constant. Primul pe lista prioritatilor era helesteul, pe care nu putea sa-l pazeasca in timp ce taia lemne pe terenul necultivat. Mersul in padure dupa incarcaturi mai mari de lemn de foc nu intra in discutie, cum nu intra nici cautatul lucrurilor marunte, de care inevitabil va avea nevoie, in casele vecine. Problema lui Stebbs era cu totul alta; sarcinile zilnice erau o incercare din cauza piciorului bolnav. S-ar fi putut ajuta unul pe celalalt; el ar fi putut pazi helesteul cat ea ar fi taiat lemne si, in schimb, i-ar fi dat jumatate din cantitate. Apa n-avea de gand sa o imparta. Dupa cum parea, lui Stebbs nu ii trebuia, chiar daca nu il vazuse niciodata carand apa spre coliba lui dintr-o sursa necunoscuta. Glezna ei suporta mai usor greutatea, desi inca purta atela improvizata sub bocanc. Putea sa mearga, dar duhoarea coiotilor aproape o sufoca in timp ce se indrepta spre bolovan. Isi ridica la nas camasa si isi stranse narile prin aceasta pana ce deschise biletul pe care scria:  „Sunt oameni la rau." Se holba la bilet. Se asteptase sa ii ofere ajutorul, sa-i puna intrebari despre mama sau despre dependinta incendiata. In schimb, era o declaratie absolut evidenta - era aproape insultatoare. Ea roase capatul pixului pe care il adusese, gandindu-se la un raspuns potrivit, cand barbatul se ridica din spatele bolovanului. Instinctele lui Lynn erau prea bine antrenate ca sa tipe. Isi scoase carabina prinsa de spate cu asemenea repeziciune, incat, in acea seara, urma sa simta o arsura intre omoplati de la curea. Stebbs arata diferit fata de ce isi amintea Lynn. Anii in care il urmarise prin binoclu nu o pregatisera pentru intalnirea in persoana, pentru ridurile subtiri din jurul gurii, pentru stralucirea din ochi sau pentru parul carunt care-i iesea de sub palarie. Se retrase, chiar daca el isi tinea bratele in aer si nu avea nicio arma. Apropierea de oricine altcineva in afara de mama era atat de straina lui Lynn, incat fu nevoita sa-si inabuse nevoia de a fugi de ciudatenia lui. - Lynn, spuse el calm, este in regula.”