Povești clasice de Crăciun

Povești clasice de Crăciun

Descriere

In oras pluteste miros de zapada, iar in copaci se aprind luminite de sarbatoare. Se apropie cea mai frumoasa perioada a anului! Dar cum arata Craciunul pe vremea cand carutele trase de cai nu fusesera inca inlocuite de automobile? Cand existau doar pravaliile micilor negustori si atelierele fabricantilor de jucarii?  Cand painea se facea in casa si focul ardea in camine? Cand toata familia se reunea in jurul mesei in ziua de Craciun, la lumina lumanarilor, cu bradul impodobit alaturi? Iata atmosfera pe care ne-o zugravesc cele mai frumoase povestiri clasice de Craciun adunate in aceasta antologie. 
  • Poveste de Craciun – Charles Dickens  • Spargatorul de nuci si regele soarecilor – E.T.A. Hoffmann  • Fetita cu chibrituri • Bradul – Hans Christian Andersen • Rapirea lui Mos Craciun – L. Frank Baum  • Sarbatoarea de Craciun – Carlo Collodi  • Micutele doamne • Craciunul lui Tilly – Louisa May Alcott  • La umbra unui pom de Craciun – Gianni Rodari  • Croitorul din Gloucester – Beatrix Potter  • Piticii – Jacob si Wilhelm Grimm  • Darul magilor – O. Henry  • Povestiri dupa cina – Jerome K. Jerome  • Darul de Craciun – Grazia Deledda  • Craciunul lui Fortunato – Guido Gozzano  • Cursa de soareci – Selma Lagerlof
Fragment din cartea "Povesti clasice de Craciun"

"Nu i-am raspuns nici profesorului. N-am sa stau sa va descriu, doamna directoare, hazul pe care il starni hotararea paterna in cei doi baieti sus-numiti: de atata entuziasm sarira unul in bratele celuilalt, uitand ca tocmai erau gata, gata sa-si bage unul altuia degetele in ochi. Pana si eu a trebuit sa particip la sarbatorire si am fost purtat in triumf de Antonio, ca si cum meritul ar fi fost al meu; am trecut apoi in bratele lui Gian Luigi, care mi-a urlat in urechi: - Palletta! Am invins, ai auzit? Am invins amandoi! Dupa parerea mea, era vorba mai degraba de o retniza, dar se stie ca nu obisnuiesc sa comunic parerile tnele aproapelui. In zilele urmatoare am trecut deseori din mainile tinuia in ale celuilalt. Cei doi baieti se incapatanau sa ma ia pe rand sa le admir creatiile de Craciun. - Palletta, imi spunea Gian Luigi aratandu-mi masuta pe care isi confectionase muntii din papier mache, aceea e pestera, o vezi? Nu acolo, acolo e pravalia brutarului; pastorii care se duc sa-l vada pe Iisus au calatorit toata noaptea si le e foame, asa ca e nevoie de un brutar. Pentru cei mai bogati am facut si un han, cu puiul din ghips pe masa. Pentru cei mai sarmani, am asezat-o pe batrana cu branzeturi, pe vanzatorul de castane prajite, pe cel de seminte de lupin... Vezi oitele? Sunt mai mari ca tine, stii? Tu te-ai inspaimanta daca te-ai trezi cu una in fata. (In paranteza fie spus, pe mine nu m-au inspaimantat niciodata oile, daramite sa ma impresioneze ale lui: daca dadeam o data cu laba, i-as fi daramat vreo zece.) - Cei de pe delusor, dinspre varf, continua Gian Luigi, sunt regii magi care vin de la rasarit. Vezi ce ca-mile frumoase au? Ti-ar placea sa te sui pe camila? Mie da. As vrea sa traversez desertul, sa dorm in cort cu beduinii..."

Pe aceeași temă