Omul revoltat

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Omul revoltat urmareste ideea revoltei umane in fata absurdului existentei in trei dintre ipostazele sale esentiale: metafizica, istorica si artistica. De o vasta eruditie, eseul lui Camus este o lectura personala a marilor etape parcurse de spiritul de revolta de-a lungul a doua secole, de la Revolutia franceza din 1789 la Revolutia rusa din 1917. Camus examineaza si comenteaza ideile despre revolta formulate in opera unor mari ganditori revoltati, de la Sade la Nietzsche, trecand prin Saint-Just si Marx, dar si a unor mari scriitori razvratiti precum Lautreamont, Baudelaire sau Rimbaud. Concluziile insolite la care Camus ajunge in urma amplului sau studiu asupra revoltei au iscat numeroase controverse dupa aparitia cartii. Din acest motiv, autorul a simtit nevoia sa explice limpede si transant cum a luat nastere demersul sau si care sunt scopurile lui intr-un text intitulat "Apararea Omului revoltat" (1952) ce insoteste aceasta editie a eseului lui Camus.    In orice revolta se descopera exigenta metafizica a unitatii, imposibilitatea de a o stapini si fabricarea unui univers inlocuitor. Revolta, din acest punct de vedere, este facatoare de univers. Acest lucru defineste si arta. Exigenta revoltei, la drept vorbind, este in parte o exigenta estetica. Toate gandirile revoltate, dupa cum am vazut, se remarca printr-o retorica sau un univers inchis. Retorica meterezelor la Lucretiu, a manastirilor si castelelor ferecate ale lui Sade, insula sau stinca romantica, culmile singuratice ale lui Nietzsche, oceanul primordial al lui Lautreamont, parapetele lui Rimbaud, castelele terifiante ce renasc, batute de o furtuna de flori, la suprarealisti, inchisoarea, natiunea izolata, lagarul de concentrare, imperiul sclavilor liberi ilustreaza in felul lor aceeasi nevoie de coerenta si de unitate. Asupra acestor lumi inchise, omul poate in sfarsit sa domneasca si sa cunoasca. - Albert Camus