Terapia narativă pentru copii și familie

Descriere

Terapia narativa pentru copii si familie. Abordari ludice pentru probleme serioase 

Adresata psihologilor care lucreaza cu copii, precum si cadrelor didactice si familiilor acestora, cartea de fata reprezinta efortul unic al unor psihoterapeuti de renume in incercarea de a oferi cele mai noi informatii si metode privind modul de lucru cu copii aflati in situatii dificile. Bogata in studii de caz prezentate detaliat si insotite de ilustratii, pe teme precum agresivitatea, problemele de adaptare si de comunicare, enurezisul, anxietatea si multe altele, aceasta lucrare documentata ne invata cum sa intram in lumea celor mici, pentru a crea un limbaj comun prin care sa ii ajutam sa isi depaseasca problemele.   O lucrare ce umple un gol in literatura de specialitate legat de subiectul terapiei cu copiii si familiile lor. Autorii prezinta o gama larga de tehnici inovative cand vine vorba de procesul psihoterapeutic si impartasesc cu cititorii lor potentialul creativ al psihoterapeutului, exemplificat prin descrierile detaliate ale unor studii de caz. - Michael White, Dulwich Centre, Adelaide, Australia   David Epston este coautorul lucrarii de fata, precum si al altei lucrari de succes, Narrative Means to Therapeutic Ends. Este profesor colaborator la Scoala de Studii Comunitare, Institutul de tehnologie UNITEC din Auckland, si codirector al Centrului de Terapie pentru Familie din Auckland. Metodele sale de succes sunt predate si in scolile de formare in psihoterapie din Romania.
Jennifer Freeman si Dean Lobovits sunt psihoterapeuti specializati in terapia narativa care lucreaza atat in cadrul unor sedinte individuale, cat si in sedinte de cuplu si familie.
Fragment din cartea "Terapia narativa pentru copii si familie" de David Epston, Jennifer Freeman, Dean Lobovits

"In timpul activitatii ei cu Andre, Jenny a incercat sa conceapa unele moduri concrete de a suplimenta joaca verbala a externalizarii limbajului cu copiii de varste mici. Inspirata de ideea lui Davida Cohen (comunicare privata, iunie, 1993), Jenny s-a dus sa cumpere o Trusa si o Punguta. de Imblanzitor al Tafnei. Punguta era una dintre acelea cu mai multe buzunare pe care un copil si le poate lega la brau. La urmatoarea lor sedinta, Jenny a adus punguta. Ochii lui Andr s-au luminat, incepand sa-i examineze continutul. Jenny i-a sugerat ca micutul ochean de plastic putea fi folosit pentru a spiona Tafna, iar fluierul era pentru „a o da de gor cand era detectata. Carnetelul si micul creion puteau fi utilizate pentru a tine socoteala scorului din meciul impotriva Tafnei (momentele in care s-a calmat singur), existand si cateva abtibilduri care puteau fi lipite in coloana cu succese, precum si o pietricica pentru a-i aminti sa fie calm. Andre a avut ideea de a adauga o figurina Ninja care sa-i dea puterea de a face fata Tafnei. A hotarat ca putea sa atinga aceste obiecte daca avea nevoie sa-si reaminteasca de ambitia si de puterile sale. Andre de-abia astepta sa foloseasca punguta. in saptamana urmatoare, a relatat ca prinsese Tafna de cateva ori inainte sa ii vina de hac. Acest lucru i-a dat ocazia lui Jenny sa-l intrebe pe Andre despre ce insemna succesul sau si sa inceapa sa creioneze o poveste in jurul aptitudinilor baietelului de imblanzitor al Tafnei. Cateva luni mai tarziu, Andre a realizat un desen numit „Casa Tafnei" (Figura 1.1) si i-a dictat o relatare a noii sale relatii cu Tafna."