Cadastru si cartea funciara Ed.2

Descriere

Lucrarea de fata este un manual universitar, ce apare in a doua editie, elaborat pentru uzul studentilor de la specializarile Masuratori terestre, Cadastru si Drept, avand ca obiect EVIDENTA IMOBILIARA, respectiv a terenurilor si constructiilor de pe intreg fondul funciar al tarii. Termenul cuprinde, de fapt, doua activitati distincte, avand acelasi obiectiv:   - cadastru general, care urmareste reprezentarea pe planuri cadastrale a fondului funciar si evaluarea bunurilor amintite; - publicitatea imobiliara, prin care se stabilesc si se inscriu in Cartea funciara detinatorii de drept si situatia juridica a terenurilor si constructiilor.
  Aceste activitati au valentele unor stiinte tehnice si juridice, cu principii si norme de lucru proprii, care apeleaza la tehnologii moderne, performante de culegere si prelucrare a datelor. Efectiv acestea sunt organic legate intre ele si reunite intr-un sistem complex de evidenta imobiliara pe UAT, care poate asigura atat interesele statului, cat si cele ale detinatorilor de bunuri pentru stabilirea unor impozite si taxe corecte, respectiv garantarea dreptului de proprietate.   Despre Cartea funciara   In tara noastra au existat doua sisteme de evidenta a terenurilor si constructiilor: al Registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni si cel al Cartii funciare, care au functionat, in paralel, primul in Vechiul Regat respectiv in provinciile romanesti din imperiul austro-ungar, ce urma sa fie generalizat in Romania Mare conform Legii Voicu Nitescu (1933). Regimul comunist, adept al proprietatii colective si dusman al celei private, nu a fost interesat de aceasta problema, astfel incat, in 1989, am fost obligati sa trecem la realizarea unei evidente imobiliare noi, moderne, corespunzatoare cerintelor actuale. Piesa de rezistenta a evidentei imobiliare o constituie planul cadastral de baza, la nivel national, extins, in cazul nostru, pe cei 238.400 km2, grupati in 3181 de UAT-uri pe care se reprezinta si apoi se identifica toate unitatile cadastrale componente. Volumul lucrarilor si al cheltuielilor necesare realizarii acestui obiectiv sunt pe masura, reprezentand cca. 75% din cele totale. In plus, se intelege ca planul amintit trebuie sa asigure o precizie ridicata, un continut corespunzator, sa fie obtinut in timp scurt si cu cheltuieli minime. Ridicarile in plan, necesare, se pot executa pe cale terestra sau aeriana, folosind, in prezent, tehnologii moderne, geo-topo-fotogrammetrice performante si raspandite in toata lumea. Din pacate, strategia de realizare a evidentei imobiliare la noi s-a conturat si se contureaza inca greu, desi conditiile de dotare, de operatori calificati sau cele privind structura administrativ-organizatorica si cea legislativa erau acceptabile si s-au perfectionat continuu. In aceasta situatie, in mod paradoxal si de neexplicat, aerofotogrammetria digitala, folosita in toata lumea, ca cea mai indicata in cazul teritoriilor intinse, a fost neglijata ca si cum, pentru noi, nu exista. In schimb, pana in 2007, s-a optat pentru realizarea planului cadastral pe cale terestra, clasica, a masuratorilor geotopografice, folosita la noi intre cele doua razboaie mondiale, deci cunoscuta. In continuare insa, inexplicabil, si aceasta solutie a fost abandonata trecandu-se la ideea folosirii planurilor vechi, transformate si reunite in planul cadastral index, ca solutie motivata exclusiv pe eficienta economica; si asta in pragul mileniului trei! Ulterior s-a trecut la varianta actuala, prin care planul cadastral de baza se obtine nu pe UAT, cum este prevazut si in lege, ci „din bucati”, pozitionate numeric prin ridicari individuale, a unitatilor de baza (parcele, corpuri de proprietate, tarlale) si transpunerea lor pe un geoportal de tip european. Efectiv in zona de interes se aleg si determina, in sistemul satelitar, 3-4 puncte, dupa caz, ce servesc ca suport ridicarilor ulterioare prin radieri si, la nevoie, prin drumuiri cu statia totala. Aceasta maniera de lucru s-a dovedit a fi departe de cerintele amintite ale unui cadastru modern si neconvingatoare sub raportul rezultatelor obtinute. Astfel, in mod frecvent, la verificarea documentatiilor de intabulare apar diferente si de ordinul metrilor, intre coordonatele punctelor de granita dintre proprietati, stabilite de doi operatori in conditii de lucru diferite. Se ajunge astfel la respingerea si la „rectificarea coordonatelor imobilelor inregistrate eronat”, pe baza unui ordin al directorului general (proiectul de lege nr. 7/1996). Asemenea „procedee” sunt straine de stiinta masuratorilor terestre, de cadastru, avand ca sursa sigura modul de incadrare a ridicarilor GNSS in reteaua geodezica nationala. Aprecierea stadiului lucrarilor si a rezultatelor obtinute in cele trei decenii de abordare a evidentei imobiliare revine, desigur, autoritatii nationale competente, dar unele observatii si comentarii nu pot fi trecute cu vederea in cadrul prezentului manual. In acest spirit, in cuprins, sunt semnalate unele observatii si neajunsuri, nici putine si nici lipsite de importanta, iar proiectul Legii nr. 7/1996, nou, in dezbatere, trebuie reluat intrucat in forma actuala nu indeplineste conditiile unui asemenea act, atat ca organizare, cat si ca fond al problemelor prezentate.