Vino la mine! - Nina Pavlova

Descriere

     In cartea Vino la mine! (Povestiri reale din zilele noastre), autoarea povesteste despre realitatile vietii unor oameni din vremurile noastre deloc usoare, sugerandu-ne sa ne bucuram de tot ceea ce ni se intampla in viata, sa traim frumos, conform poruncilor lui Dumnezeu, in armonie cu semenii nostri si cu noi insine.     In aceasta carte, Nina Pavlova ne dezvaluie atitudini, bucurii si necazuri ale oamenilor pe care i-a intalnit in calea vietii ei si despre care povesteste cu mult farmec si darul de a scrie, cu care a inzestrat-o Dumnezeu, impartasindu-ne intamplari minunate, in care nu se strecoara nici un fel de morala si nici o umbra de judecata, doar bucuria de a da slava lui Dumnezeu pentru toate. (Editorii)
    Nina Alexandrovna Pavlova s-a nascut in anul 1939 in orasul Stavgorod din Altai. A trait in apropirea manastirii Optina si a vazut atat pustiirea cat si inflorirea manastirii. De aceea majoritatea povestioarelor relatate de Nina Pavlova in cartile ei sunt legate de acest asezamant sfant.
     Fragment din volum:       „Vaca si cosmosul        Atunci cand Iurii Gagarin, Eroul Uniunii Sovietice si cosmonautul No 1, vizita Taskentul, eram inclusa in lista persoanelor insotitoare si mi s-a spus sa ii iau eroului un interviu. Dar de ce interviu putea fi vorba, din moment ce Gagarin era practic inaccesibil din cauza multimii de sedinte si intalniri solemne.     In acele zile se circula cu viteza nebuna. Traseul era inchis in prealabil pentru orice alt mijloc de transport si coloana guvernamentala impreuna cu Gagarin zbura cu viteza de aproape doua sute sau chiar peste doua sute de kilometri la ora. Am intrat cu o viteza nebuna pe portile deschise ale uzinei secrete de razboi, unde era greu sa ajungi chiar si cu permis. Adica, pentru a obtine permisul era nevoie sa parcurgi luni de zile de controale doveditoare ale faptului ca nu detii legaturi de spionaj. Iar acum gazdele stateau in pozitie de drepti si toate secretele erau accesibile.     Tin minte cum a tresarit fata cosmonautului atunci cand a vazut pe platforma uzinei un nou avion de vanatoare secret. A urcat in fuga scara, s-a asezat la mansa, si pe fata lui am citit deodata ca nu aveam voie sa-l deranjez in acel moment cu intrebarile. Era un pilot militar innascut, indragostit de cer pentru totdeauna.     Insotitorii nu aveau curaj sa urce pe platforma, caci totusi era destul de sus, la nivelul unei case cu etaj. Iar Iura intre timp urca deja pe scara la etajul doi.      El mergea atat de repede, incat efectiv fugea. Suita de insotitori nu reusea sa-l ajunga. Erau oameni autoritari, dar in varsta si corpolenti. Eu insa in acea perioada eram inca tanara si iute de picior. Am alergat dupa Gagarin la etajul doi, lasand departe in urma suita. Deodata Iura s-a ascuns in biroul de constructii si m-a rugat: „Acopera-ma!"."