Hrana familiei - Ana Vranceanu

Descriere

    Scopul acestei carti este de a convinge ca noi romanii putem rezolva dilema hranei sanatoase prin intoarcerea la alimentatia noastra traditionala. Aceea adevarata, fara elemente chimice in pamant, plante sau mancare.
    Familia are posibilitatea de a readuce cu putere traditia in prezent. lar odata readusa, copiii nostri o vor duce mai departe.
    Si atunci vor sti sa pretuiasca tot ce tine de fiinta noastra curata, fara chimicale, fara inlocuitori, fara artificial, fara iluzii, fara virtual, adica, intr-un cuvant, fara inselare.
    Stim cu totii ca in viata fiecaruia dintre noi vine un moment de intensa introspectie in urma caruia ajungem sa ne venim in fire.
    Intoarcerea la hrana descrisa mai sus poate constitui primul plan al venirii noastre in fire ca neam.
    Daca suntem si ceea ce mancam, atunci sa mancam ceea ce, de veacuri, ne-a ajutat sa fim pe aceste meleaguri!
    Si atunci, poate, ne vom intoarce intr-ale noastre si vom ajunge sa tinem mai mult la pamantul nostru si unii la altii. Poate chiar vom ajunge sa ne pretuim mai mult.
    Fragment din volum:       “IV 1. SUBSTANTELE NUTRITIVE     Sunt elementele de baza care compun alimentele. Ele sunt de 2 feluri: MACRONUTRIENTII (carbohidratii, proteinele, lipidele sau grasimile) si MICRONUTRIENTII (cum sunt de exemplu vitaminele si substantele minerale).        MACRONUTRIENTII      A. CARBOHIDRATII. Sunt substante alcatuite din atomi carbon, oxigen si apa. Intra in aceasta categorie: glucidele, fibrele, amidonoasele.     Carbohidratii pot fi simpli (fructoza, glucoza, galactoza) sau complecsi (zaharurile complexe, amidonoasele si fibrele).     Carbohidratii furnizeaza energie mai repede decat orice alta sursa si constituie tipul de energie preferat de creier. Studii stiintifice publicate in 2004 in Pediatric Research au atras atentia asupra consecintelor dietelor sarace in carbohidrati, in special in cazul copiilor si adolescentilor: afectarea memoriei, a capacitatii de invatare si a dezvoltarii cerebrale (Qian Zhao, Carl E. Stafstrom, s.a., 2004).      Produsele de origine animala — cu exceptia laptelui, care contine lactoza — nu contin carbohidrati in cantitati semnificative.     Ceea ce este foarte important insa, referitor la consumul laptelui este atentia maxima care trebuie acordata provenientei acestui produs raportat la prelucrarea sa prin metode care pot avea consecinte asupra sanatatii noastre.     Credem ca este aproape obligatoriu ca fiecare mama sa cunoasca ce inseamna procesul de ultrapasteurizare (UHT) a laptelui, ori care sunt aditivii introdusi in acest produs alimentar. La fel de importanta este si modalitatea de hranire a animalelor de la care provine acel lapte, respectiv daca au fost hranite cu mixuri si premixuri de soia modificata genetic sau dimpotriva, au fost scoase la iarba, asa cum ar trebui pentru ca laptele sa fie cu adevarat hranitor.     Privire speciala asupra consumului de catre copil a altui lapte decat cel matern:     Laptele de vaca (care sta la baza laptelui praf) are un continut de proteine de cel putin 4 ori mai mare decat laptele matern si o concentratie de minerale de peste sase ori mai mare decat laptele uman. Aceste concentratii atat de diferite se justifica prin faptul ca laptele de vaca este pentru viteii care cresc intr-un an intre 136 si 226 kg. Avand concentratii atat de mari comparativ cu nevoile copilului, sunt evidente consecintele negative asupra organismului acestuia, de la alergii, patologii respiratorii, inflamatii."