Doctorul Au-ma-doare - Kornei Ciukovski

Descriere

Povestea neobisnuita a bunului Doctor Au-ma-doare, care pleaca intr-o lunga si senzationala calatorie din Rusia pana in Africa, pentru a salva animalele bolnave ale junglei, este opera remarcabila a lui Kornei Ciukovski – unul dintre cei mai populari scriitori rusi pentru copii. Devenit prototip al generozitatii, blandetei si iubirii pentru animale, acest celebru Doctor Au-ma-doare vorbeste cu toate vietuitoarele padurii pe limba lor, caci le cunoaste la perfectie graiul, si isi dedica fiecare clipa ingrijirii, vindecarii si salvarii vietii acestora. De altfel, intreaga padure este plina de tablite, atarnate in copaci, care anunta:Doctoru’ Au-ma-doare / A deschis spital. / Vindeca de boala / Orice animal! Povestirea Doctorul Au-ma-doare (rus. Doktor Aibolit), plina de fantezie, de muzica si de bucuria de a trai, a fost adaptata pentru piese de teatru, pentru cateva filme si chiar pentru opera si balet, unul dintre compozitori fiind celebrul Serghei Prokofiev. Cartea e structurata in doua parti: “Calatorie in tara maimutelor” si “Penta si piratii marilor”, fiecare avand povestiri amuzante, cu ilustratii bogat colorate.
Fragment:

“PODUL MAIMUTELOR        Cand Barmaleus afla ca doctorul Au-ma-doare a scapat din temnita, se manie cumplit. De furie, incepu sa bata din picioare, iar ochii-i scaparau scantei.     - Hei, slujitorii mei credinciosi! striga el. Luati urma doctoru-lui Au-ma-doare.     Slujitorii se afundara in desisul padurii, in cautarea doctorului Au-ma-doare. In vremea asta, doctorul Au-ma-doare, cu toate animalele sale, strabatea Africa inspre tara Maimutelor. Mergea foarte repede. Purcelusul Groh-Groh, care avea picioarele scurte, nu izbutea sa se tina dupa el. Doctorul il lua in brate, dar obosi repede, caci purcelusul era greu.     - Tare-as vrea sa ma odihnesc! zise el. De-am ajunge mai degraba in tara Maimutelor!     Cici se catara intr-un copac inalt si incepu sa strige cat o tinea gura:     - Se vede tara Maimutelor! tara Maimutelor e aproape! Curand o s-ajungem in tara Maimutelor!     Doctorul rase bucuros si porni grabit mai departe. Maimutele bolnave il zarira de departe pe doctor si incepura sa bata voioase din palme:     - Ura! A sosit doctorul Au-ma-doare! O sa ne vindece degraba si maine o sa fim iar sanatoase!     Dar indata, din desisul padurii iesira slujitorii lui Barmaleus, alergand sa-l prinda pe doctor.     - Prindeti-l! Puneti mana pe el! strigau ei.     Doctorul fugea cat il tineau picioarele. Deodata in fata lui aparu un rau. Nu putea fugi mai departe. Raul era adanc si lat, nici vorba sa-l treci inot. Slujitorii lui Barmaleus vor sosi dintr-o clipa in alta si-l vor prinde! Ah, daca peste raul asta ar fi un pod, doctorul ar trece iute si ar ajunge intr-o clipa in tara Maimutelor!     - Vai, sarmanii de noi! zise purcelusul Groh-Groh. Cum o sa trecem de partea cealalta? Nelegiuitii astia o sa ne prinda indata si-o sa ne azvarle iarasi in temnita.     Deodata insa, una dintre maimute incepu sa strige:     - Podul! Podul! Faceti podul! Grabnic! Nu zaboviti nici o clipa! Faceti podul! Podul!     Doctorul se uita imprejur. Maimutele n-au nici fier, nici piatra. Din ce-o sa faca podul? Dar maimutele construira un pod care nu era nici din fier si nici din piatra, ci din maimute vii. Pe malul raului crestea un copac. O maimuta se prinse de copac, iar alta se prinse de coada ei. Astfel toate maimutele se intinsera ca un lant lung intre cele doua maluri inalte ale raului.”