Cunoasterea lui Dumnezeu prin rugaciune - Vasile Citiriga

Descriere

Intr-o lume dominata de ideologii potrivnice tainei omului, de filosofii straine de Dumnezeu si rupte de idealurile omului, de doctrine religioase care peroreaza despre Dumnezeu in vreme ce nu-l pot face simtit si inteles, intr-o lume cu „prea multa economie si prea putina rugaciune...

Prefata

Introducere

1. Sfanta Treime – comuniune mai presus de fire ca baza a comunicarii si chemarii la comunicare

1.1. Temeiul trinitar al rugaciunii si caracterul sau dogmatic

1.2. Tema dimensiunii trinitare a lui Dumnezeu in Liturghie

2. Fiul lui Dumnenezu intrupat – temei al comunicarii dintre Dumnezeu si om

2.1. Chenoza – premisa a comunicarii dintre Dumnezeu si om

2.2. Chenoza Fiului lui Dumnezeu – premisa a depasirii distantei dintre Dumnezeu si om si a comunicarii directe si intime

2.3. Participarea umanului din Hristos la exprimarea prin rugaciune si importanta acestei participari

2.4. Temeiul hristologic al rugaciunii

3. Omul – fiinta creata pentru comuniune si comunicare

4. Functia cultica a Bisericii

5. Legatura dintre rugaciune, credinta si cunoasterea lui Dumnezeu

5.1. Dogma, ratiune si rugaciune

5.2. Credinta si rugaciunea

5.3. Legatura dintre dogma si cultul divin public in procesul cunoasterii lui Dumnezeu

5.4. Evidentierea legaturii dintre cunoasterea dogmatica si teologia rugaciunii prin caracterul mantuitor al rugaciunii

6. Rugaciunea – mijloc al mantuirii si unirii omului cu Dumnezeu

6.1. Pocainta si rugaciunea

6.2. Valoarea mantuitoare a rugaciunii

6.3. Rugaciunea ca mijloc al unirii omului cu Dumnezeu

7. Cultul comun ecumenic, din punct de vedere ortodox

7.1. Constiinta dogmatica si constiinta liturgica

7.2. Cultul comun in cadrul miscarii ecumenice

7.3. Evaluarea teologica ortodoxa a opiniilor privind cultul ecumenic

8. Omul postmodern si rugaciunea

8.1. Cauzele crizei spirituale a omului postmodern

8.2. Consecinte ale crizei spirituale in epoca postmoderna si rolul rugaciunii in viata omului si a societatii postmoderne

Concluzii.

Suntem astfel in prezenţa a două destine umane răscrucea epocilor şi a impulsurilor pe caz.se purtau şi putem avea o presimţire despre felul cum acţionează impulsurile spirituale. 0 inclividualftate curn este cea a lui FI61derlin, care, provenind şcoala platoniciană, nu poate intra in corpul său, ei, este obiigată să rămână in afara acestuia, trăieşte,in apatia demenţei sale, impulsurile care pregătesc pentru viitoarele sale vie-ţi pmânteşti. şi o predestinează pentru o soartă excepţionaiă'.