Scandaluri ascunse - Caroline Linden

Descriere

    Olivia Townsend se afla Intr-o situatie aproape fara iesire. Urmarita de un barbat periculos aflat in cautarea unei comori pierdute, extrem de valoroase, despre care ea nu stie nimic, dar si vanata de el pentru a si-o face amanta, nu se poate baza decat pe niste insemnari ale raposatului ei sot si pe barbatul care a fost prima — si singura — ei dragoste. Desi a suferit enorm cand a fost obligata sa accepte un sot impus de tatal ei si sa renunte astfel la barbatul iubit, Olivia s-a straduit sa-si ascunda durerea in cei zece ani care s-au scurs de atunci. Dar acum, cand el ii vine in ajutor si jura sa ramana alaturi de ea orice se va intampla, nu se poate impiedica sa spere ca, de data aceasta, soarta va fi in favoarea lor. James Weston s-a tot invinovatit pentru ca nu a fost alaturi de Olivia atunci cand aceasta avea mai mare nevoie si a jurat ca nu va repeta acea greseala. Viata pe care a dus-o in cei zece ani si inteligenta de care da dovada ii vor fi de ajutor in incercarea lui de a se descotorosi de ticalosul care o hartuieste pe Olivia. Din nefericire insa, faptul ca isi petrece din nou mult timp in compania ei il supune riscului de a-si dezvalui propriile secrete... chiar si pe acelea care ar trebui sa ramana de-a pururi nestiute. 
     Fragment din roman:       “Olivia se trezi usor dezorientata. Se afla intr-o camera necunoscuta, pentru a doua dimineata la rand. Intoarse capul si dadu cu ochii de masa de langa camin pe care era asezata cutia cu instrumente de scris a lui Jamie si asta o facu sa coboare ochii la barbatul intins pe podea, adormit profund.     Fara sa faca zgomot, ea se trase spre marginea saltelei si se desfata cu privelistea. Dormea intins pe spate, cu fata intoarsa in directia opusa de locul in care era ea si cu un brat deasupra capului. Parul bogat, un maroniu placut, se contura frumos pe perna alba, dar stia ca avea straluciri rosietice in lumina soarelui. Camasa cu care era imbra cat era deschisa la gat, oferindu-i sansa de a-i vedea gatul si pieptul unde paturile se dadusera la o parte. Ochii Oliviei ii mangaiara pielea dezgolita, ridicandu-se si coborand la fiecare respiratie, si trebui sa-si inclesteze mana ca sa se impiedice sa se intinda sa-l atinga din nou.     Avusese dreptate: era foarte periculos sa se afle langa el. Conversatia pe care o avusesera noaptea trecuta, in intimitatea intunecata a unui dormitor cu draperiile trase, nu reusise decat sa revigoreze legatura pe care o simtise intre ei cu atata amar de vreme in urma. Ani in sir se asteptase — sperase, chiar — ca aceasta sa paleasca si sa dispara, dar in dimineata aceasta isi dadu seama ca nu se intamplase deloc asta; negase si ignorase totul, dar sentimentele erau in continuare acolo.     Si acum nici nu-i mai parea rau pentru asta. Cand el ii marturisise ca ea era motivul pentru care nu se casatorise niciodata, aproape ca-i sarise inima din piept. Cand ii sarutase mana, aproape ca izbucnise in lacrimi. Indiferent de ce o atragea spre el, si el simtea acelasi lucru — deocamdata. „Nu este prea tarziu”, sopti o voce firava si vesela din interiorul ei."