George Cosbuc: Monografie, antologie, receptare critica - Andrei Bodiu

Descriere

     Prezenta monografie continua deschiderea realizata de Petru Poanta [...] si urmareste scoaterea lui Cosbuc de sub influenta interpretarilor nationaliste si asezarea lui intr-o perspectiva culturala si estetica. De altfel, utilitatea acestei formule monografice care lucreaza la vedere (in anexe) cu textele literare si cu o selectie a celor mai importante texte critice despre autor, intr-o recapitulare sintetica echilibrata, si totodata critica, este maxima. Dincolo de ideea centrala, aceea a unui Cosbuc estet, [...], marcat de fascinatia pentru arta si pentru transformarea vietii in scene ale unor opere, Andrei Bodiu ofera aici o deschidere originala in perspectiva istoriei literare in general: intelegerea autorului in conditia sa de scriitor profesionist si nu de voce ingenua a sentimentelor colective. O conditie pe care autorul acestei carti o traia cu pasiune, solidaritate confraterna si responsabilitate. (Adrian Lacatus)       Andrei Bodiu (1965-2014) a fost poet, prozator, eseist, critic si istoric literar. Poezia lui Andrei Bodiu a fost tradusa in mai multe limbi si a aparut in antologii sau reviste din Marea Britanie, Italia, Franta, Croatia, Germania, Letonia. A fost decanul Facultatii de Litere a Universitatii Transilvania din Brasov si, in ultimii ani, coordonatorul scolii doctorale a aceleiasi facultati. 
     Fragment din volum:       „Estetizarea mortii       In lucrarea sa Clasicismul european, Matei Calinescu nota: „E stiut, din Poetica lui Aristotel, ca acea purificare (katharsis) pe care o produce tragedia in sufletul spectatorului are drept conditie resimtirea milei si a groazei in fata cumplitului destin al eroilor. Clasicele «bienseances» cer insa ca sentimentele tragice sa nu depaseasca un anume prag al intensitatii. Mila, arata Boileau, trebuie sa fie «fermecatoare», groaza sa fie «dulce», astfel de nuante fiind, bineinteles, absente din textul aristotelic. Pasajul din „Arta poetica” (Cantul III) in care se vorbeste despre mila si groaza are un aer «manierat» foarte caracteristic. (...) «Daca dintr-o placuta manie fara seama/ Nu ne cuprinde-adesea din nou o dulce teama,/ Sau nu strecori in suflet o mila-ncantatoare,/ in van aduci pe scena o piesa de valoare»" In opera poetica a lui Cosbuc, sfarsitul destinului este unul profund estetizat. Inspirata sau nu din modelul neoclasic, estetizarea mortii este parte a proiectului estetizalii lumii. Felul in care e privita moartea e decisiv pentru intelegerea proiectului poetic propus de autor. In „Lupta vietii”, poezie, care, spuneam, exprima perceperea vietii ca arta, autorul scrie: „E tragedie naltatoare/ Cand, biruiti, ostenii mor". Am putea asimila aceasta „tragedie naltatoare" conceptelor neoclasicismului de „mila fermecatoare" sau „groaza dulce". Estetizarea mortii sta, la Cosbuc, sub semnul „tragediei inaltatoare", a unui tragic atenuat de si prin frumos. In „Decebal catre popor”, moartea nu e privita ca o frangere a destinului, ci ca o implinire a lui. „Din zei de-am fi scoboratori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flacau ori mos ingarbovit;/ Dar nu-i totuna leu sa mori/ Ori cane-nlantuit." Demnitatea mortii e expresia armoniei depline a eroicului. Curajul in fata mortii este, in Decebal catre popor, atitudinea care-l apropie pe om de zeu si care-l desparte de dusmanii sai."