Drumuri prin jungla - George Monel Vatasan

Descriere

    S-a nascut in anul 1933 la Brasov. A terminat liceul Andrei Saguna, pe atunci Liceul de Baieti Nr. 1. A absolvit Faculatatea de Silvicultura a Institutului Forestier din Brasov in 1956. Dupa catva functii temporare la Ocolul Silvic Oravita, la IFET Otelul Rosu, la CFR si la Banca Agricola din Brasov si-a gasit vocatia ca proiectant de drumuri Forestiere la Directia Regionala de Economie Forestiera Brasov si apoi la intreprinderea de Constructii Forestiere Brasov. Transferat la Ministerul Economiei Forestiere, s-a ocupat cu exportul de tehnologie Romaneasca in Iran si Sri Lanka.
    In 1971 nu s-a mai intors in Romania comunista s-a stabilit in Noua Zeelanda, unde a continuat cu proiectarea si constructia de drumuri. Din 1978 si pana la pensionare a fost conferentiar la Universitatea de Tehnologie din orasul Lae, Papua Noua Guinee.
    Din 1996 calatoreste intre Cairns, Australia si Brasov, combinand splendoarea Marii de Coral cu maretia muntilor pe care i-a indragit din copilarie.
    Sotia, Nina Vasiliu, decedata in 1996, a fost o alpinista de frunte in Romania anilor '50 si camarad exceptional, partas in toate peripetiile unei vieti fascinante.
    Volumul povesteste contactul cu jungla tropicala, dragostea la prima vedere pentru caldura, culoarea, lumina si mirosurile de la tropice precum si cea mai dramatica perioada din viata, evadarea in lumea libera.


    Fragment din volumul "Drumuri prin jungla" de George Monel Vatasan:

    “Cateva saptamani a fost tare greu sa scoatem bani de la banca din cauza cozilor uriase cu cei care voiau sa schimbe bani. Cert e ca a fost un alt pas spre saracirea tarii. O alta initiativa interesanta a noului guvern de stanga a fost desfiintarea hipodromului din Colombo si confiscarea terenului, considerand cursele de cai 'sport al bogatilor'. Imediat a inceput, pe terenul confiscat, constructia unui mare centru cultural 'cadou' din partea Chinei Rosii, care devenise peste noapte cel mai bun prieten al tarii. Cadou adevarat, chinezii nu au dat bani pentru centru, ci totul in natura, materiale, utilaje si muncitori. M-am gandit imediat ca in felul asta dau de lucru la cateva sute de chinezi din miliardul de acasa intr-o tara ca Ceylonul cu un numar urias de someri, nu prea era cazul sa aduca salahori din China, mi-am zis eu. Se pare insa ca ceylonezii nu au remarcat lucrul asta. Ce au remarcat si nu au ezitat sa ne repete de multe ori era ca „toti chinezii locuiesc impreuna, mananca la aceeasi cantina si sunt cazati in baraci simple aduse din China. Ei nu sunt mai bine platiti decat muncitorii din Ceylon, nu ca ceilalti straini care traiesc aici in mare lux". Probabil ca nu aveau cum sa stie ca traiau de zece ori mai bine ca in China si erau tinuti toti la gramada ca sa nu se 'contamineze' ideologic de la capitalisti si, mai ales, ca sa nu poata fugi...
    Alegerile din 1970 au coincis cu pregatirile noastre de plecare in concediul anual, de o luna, la care aveam dreptul dupa contract. Eram hotarati sa dam o tura prin Europa de vest, mai ales prin Alpi si sa mergem in Romania doar ca 'sa facem fata' cat mai scurt. Intr-o buna zi, tam nesam, chairmanul ne intreaba daca nu vrem sa facem o vizita in Japonia, la expozitia mondiala de la Osaka, in loc sa ne facem concediul in Romania."