M-am hotarat sa devin prost - Martin Page

Descriere

Tradus in peste treizeci de tari, romanul M-am hotarat sa devin prost s-a vandut pana in prezent in peste o jumatate de milion de exemplare si a fost incununat cu prestigiosul Euregio-Schuler-Literaturpreis. A devenit lumea noastra atat de anapoda, incat justa concluzie a oricarui om cu cap sa fie „prea multa minte strica“? Sunt oare rutina, automatismele, cliseele, conformismul solutia unei vieti fara griji? in acest caz, originalitatea si creativitatea ajung o piedica insurmontabila, iar inteligenta nu poate decat sa-si impuna sa capituleze pentru ca posesorul ei sa-si gaseasca fericirea. Acesta va fi si pariul lui Antoine, un Candide modern a carui odisee comica a facut din M-am hotarat sa devin prost un roman-cult. In cazul romanului M-am hotarat sa devin prost, ideea mi-a venit citind Biblia. in Ecclesiastul exista o fraza foarte frumoasa, care suna asa: «…cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta», cu alte cuvinte, cu cat studiezi mai mult, cu atat devii mai inteligent, si deci mai nefericit. Poate ca ma simteam foarte aproape de acest gand. - Martin PAGE O combinatie armonioasa, dar in acelasi timp surprinzatoare de optimism si nihilism. - La Vie Magazine Aceasta carte satirica e opera unui scriitor stapan pe mijloacele sale. Un adevarat succes literar. - Le Monde M-am hotarat sa devin prost e una dintre acele carti a caror lectura dureaza o vesnicie, pentru ca, desi esti nerabdator sa afli ce va mai inventa autorul, nu vrei sa se termine. Si dureaza mult si fiindca trebuie sa te opresti sa-ti stergi lacrimile de ras. - World Literature Today
Fragment din carte:

"Restaurantul se umplea. Un viking in miniatura iesi din ceasul agatat pe perete si, cu barda, batu de zece ori intr-un scut. Zgomotul conversatiilor in islandeza si al muzicii traditionale transformau in insulita masa lui Antoine si a prietenilor sai. Mirosurile de bucatarie si de bere se amestecau si formau un fel de ceata in suspensie in mica sala a restaurantului. Monstri si zei din mitologia islandeza transformati in lampioane straluceau deasupra clientilor. Chelneritele coplesite faceau slalom printre mesele inghesuite si pline. Din geanta, Antoine scoase caietul mare in care isi notase profesiunea de credinta. Le ceru prietenilor sa nu-l intrerupa si, cu un glas crispat si emotionat, incepu sa citeasca:

"Exista oameni carora lucrurile cele mai bune nu le reusesc. Pot sa fie imbracati intr-un costum din casmir, tot ca niste vagabonzi o sa arate; pot sa fie bogati si datornici; pot sa fie inalti si nuli la baschet. Imi dau seama astazi, eu apartin speciei celor care nu izbutesc sa-si rentabilizeze avantajele, pentru care aceste avantaje sunt chiar niste inconveniente.
Adevarul iese din gura copiilor. La scoala primara, o insulta josnica era sa fii tratat de «'telectual»; mai tarziu, a fi intelectual devine aproape o calitate. Dar e o minciuna: inteligenta este o tara. Asa cum cei vii stiu ca vor muri, dar cei morti nu stiu nimic, eu cred ca sa fii inteligent este mai rau decat sa fii prost, pentru ca un prost nu-si da seama ce-i cu el, pe cand cineva inteligent, chiar daca-i umil si modest, tot o stie.
In Ecclesiastul scrie «ca cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta»; dar, neavand niciodata fericirea sa merg la catehism cu ceilalti copii, nu am fost prevenit de pericolele studiului. Crestinii au mare noroc ca sunt de foarte tineri pusi in garda impotriva riscului inteligentei; ei vor sti, toata viata, sa se fereasca de ea. Fericiti cei saraci cu duhul.
Cei care cred ca inteligenta are vreo noblete cu siguranta ca n-au destula pentru a-si da seama ca nu e decat un blestem. Anturajul meu, colegii mei de clasa, profesorii mei, toata lumea m-a considerat intotdeauna inteligent. N-am priceput niciodata prea bine de ce si cum ajungeau la acest verdict despre mine. Am suferit de multe ori din cauza acestui rasism pozitiv, al celor care confunda aparenta inteligentei cu inteligenta si te condamna, dintr-un prejudiciu fals favorabil, sa reprezinti o figura cu autoritate. Asa cum opinia publica se extaziaza in privinta tanarului sau tinerei de o mare frumusete, pentru a-i umili tacit pe ceilalti mai putin inzestrati de natura, eu eram creatura inteligenta si cultivata. Cat uram sedintele alea in care participam, fara voia mea, la ranirea si injosirea baietilor si fetelor considerati mai putin straluciti.
N-am fost niciodata foarte sportiv; ultimele competitii importante care mi-au obosit muschii au fost concursurile de bile din scoala primara, din curtea de recreatie. Bratele mele slabe, lipsa de suflu, picioarele incete nu-mi permiteau sa fac eforturile necesare pentru a lovi o minge cu eficacitate; nu aveam decat forta sa explorez lumea cu mintea mea. Prea plapand pentru sport, nu-mi ramaneau decat neuronii pentru a inventa jocuri cu mingea. Inteligenta tinea loc de altceva mai bun. "