1312 Sirene. Proza romaneasca din deceniul doi - Coord. Horia Garbea
Descriere
CUPRINS:
Prozatorii au cuvantul
Adrian ALUI GHEORGHE: • Adolf „Ph. D. Apostol Sempronian Strasse"
George ARION: • De la fereastra
Adrian BUZDUGAN: • Cartile micutului Brott Davidsson
Adrian COSTACHE: • Momentul lui de glorie
Nichita DANILOV: • Misionarul • Casa mainilor
Iacob FLOREA: • Sugar dating
Cristian GALATANU: • Si in doua mii saizeci te iubesc!
Mihail GALATANU: • Roma
Leon Iosif GRAPINI: • La Lupu
Andrea HEDES: • Drumul • Planseta cu plastilina
Marian ILEA: • Predestinare
Adrian Daniel LUPEANU: • Tiristul
Constantin LUPEANU: • Pamela vine
Ciprian MACESARU: • Anotimpurile lui Haig Minasian
Radu Ilarion MUNTEANU: • 1312 sirene
Felix NICOLAU: • De la noi la Ananghia
Alexandru PADURARU: • Unchiul Dumitre
Cezar PARLOG: • Aracetul • Coborirea
Catalin RADULESCU: • Ilegalist fara voie
Radu Sergiu RUBA: • Funia
Sergiu SOMESAN: • Puteti sa imi spuneti Dumnezeu
Dan STANCA: • Detonarea
Gheorghe STROE: • Disparuta in Franta
Bogdan TEODORESCU: • Georgiana Greceanu, nascuta Lascu, si umbrela sa
Cristian Mihail TEODORESCU: • Amnezia
Laetitia TEODORESCU: • Opera
Serban TOMSA: • Cand Dumnezeu a cerut putina apa
Radu TUCULESCU: • Picamer si bordurieni • Lacrima lui Mihai Viteazul • Bingo in piata • La Mela, pe Canalul Morii • Morcovi, telina, apio si putintel ghimbir • O casuta in Malta ori Majorca
Adrian VOICU: • Cu cantarul la psihiatru
Lucia VERONA: • Clipe din viata unui anticar
Tudor Calin ZAROJANU: • AMR 275
Horia GARBEA: • 2028. Focul
Despre autori
Fragment din volumul "1312 Sirene. Proza romaneasca din deceniul doi" coordonata de Horia Garbea:
”1312 sirene de Radu Ilarion MUNTEANU
Marco Genovese se trezi brusc, cu o durere ascutita in urechi. Visase ca din directia insulei Elba se apropiase un monstru marin urias, care scotea dintr-o gura cat piata din fata catedralei Sanpietro un suierat pe care nu si-l putea inchipui decat ca si cum toate sutele de nave comerciale si militare din portul Singapore ar fi declansat simultan sirenele de ceata. Patul de campanie din corpul de garda al carabinierilor era oricum incomod, iar el se simtea de doua ori strain. Caci era singurul continental, iar idiomul local (despre care nu stia ca e chiar o limba), mai de neinteles decat napoletana sau siciliana, nu-l intelegea defel. Cu exceptia lui, restul plutonului de carabinieri erau localnici. Pentru unul din Lazio, ca el, care mai si tinea cu Lazio si locuia in Transtevere, sarzii erau un fel de chinezi. Fie ca vorbeau sarda ori catalana. De altfel, ignora cu totul ca doi miri venind din doua zone nu foarte indepartate, unde se vorbeau dialecte diferite, nu se puteau intelege decat in italiana. Nu stia care din bastinasi e Cuccureddu si care e Parineddu. Il maresciallo il intelegea si incerca, om cumsecade, cu sase copii, sa-i faca stagiul in Sardegna mai suportabil.
Sunetul celor 1.312 sirene de ceata continua sa se auda. Ferestrele corpului de garda nu dadeau spre mare, ci spre gardul inalt, de fier forjat, cu sulite si sarma ghimpata in varf, care marca proprietatea celui numit de toti in fata binefacatorul Sardiniei si injurat in spate mai murdar decat ar face-o un romagnol care traieste dincolo de gara Termini. Il principe, asa i se adresau, cu deferenta vecina cu slugarnicia, dar cel putin plutonul de carabinieri, care n-ar fi trebuit sa existe, conform nevoilor insulei, ii pazea gardurile inexpugnabile mai ceva decat ar fi pazit comoara templierilor. Iar suieratul asurzitor venea, realiza Marco, direct dinspre palatul lui Abdul Aziz bin Muhammad al Salind al Qatar, emirul micului statulet bogat din Golful Persic. Osciland intre satisfactia de a identifica originea visului si chinul urechilor, dar mai ales inspaimantat de ce nenorocire provocase suieratul inuman, nu ca i-ar fi pasat de emir, ci ingrozit de anchetele care vor urma si care-i puteau scoate vinovati de neglijenta pe ei, amestecati de-a valma, sarzi si un singur italian get-beget. Cu nume genovez. Isi zise ca e inutil sa dea alarma, oricum sunetul acoperea totul, pesemne se auzea si in emiratul indepartat, dar, daca n-ar fi respectat regulamentul in regim de criza, ar fi platit insutit.”
