Exercitii de intelepciune a vietii - Remus Foltos

Descriere

Viata poate insemna multe lucruri. Viata omului, viata teoretica si viata practica, viata materiala si viata spirituala, viata naturii, viata naturii fara viata (piatra, metalele), viata patrunsa de spiritul divin, viata extraterestra, viata de dincolo de moarte.
Toate aceste vieti se refera la o prezenta in care se desfasoara incontinuu procesualitati, schimbari si reluari ce sunt numite intr-un cuvant: Devenire. Viata, astfel, ar putea fi identificata cu Devenirea. Cu toate acestea, viata este mai mult decat o devenire - fie ea si inteligenta sau ordonata. Viata este mai degraba o calitate a Fiintei... - Remus Foltos

Fragment din "Exercitii de intelepciune a vietii" de Remus Foltos

"Alt vis intervine cand cele doua suflete ce se intalnesc mereu pentru totdeauna, indragostitii, viseaza la odraslele pe care le vor avea. Chipul odraslelor, numele lor, felul acestora de a-si privi parintii, de a cuceri privirea parintilor si dragostea acestora, micile intamplari, primele cuvinte, primele griji parentale - toate sunt visate de catre genitori. Sunt vise pe care, vorbindu-le, si le fac acei parinti. Ei inteleg in prima instanta ca a darui viata este un lucru absolut minunat, chiar dumnezeiesc, chiar maiestuos in esenta. In a doua instanta - extrem de important - odraslele le vor potoli parintilor setea de viitor si speranta vietii.
Alt vis este acela pe care, trecuti de maturitate spre batranete, il vor avea parintii: si anume ca atunci cand vor gusta moartea - intotdeauna o moarte buna - copiii sa se afle neaparat la capataiul lor. Ca si cum n-ar pactiza cu necesara moarte fara acordul acelora care ii iubesc cel mai mult si pe care ei ii iubesc cel mai mult. Un fel de dragoste pana la moarte si dincolo de ea. A-si cere voie sa moara de la copii este ceea ce parintii viseaza ca se va Intampla in clipa mortii lor. Astfel ei vor gusta din moarte ca dintr-o paine si nu ca dintr-o matraguna amara. De multe ori, atunci cand mor de moarte buna, unii oameni nu pot muri decat daca li se indeplineste un fel de ritual de acceptare. In vechime unii tarani, pe care moartea ii uitase, isi doreau moartea - atat de batrani fiind - dar nu puteau muri decat atunci cand, de exemplu, erau asezati peste plugul de arat. Nu trebuie sa ne intrebam de ce. Moartea este si ramane un eveniment cu care batranii s-au impacat sau nu s-au impacat. Iar atunci cand mor de moarte buna, cea mai usoara moarte e cea in care la capatai au pe aceia care le-au fost tot ce aveau mai scump in viata. "