Aristotel si furnicarul merg la Washington... mic tratat de abureala politica - Thomas Cathcart, Daniel Klein

Descriere

    Thomas Cathcart si Daniel Klein nu inghit gogosi electorale – si nici cititorii lor nu o vor mai face! Aruncand in lupta bancuri, caricaturi si idei ale filosofilor antici, „tipii cu filosofia” concep un adevarat curs de autoaparare in fata dublului-discurs politicianist. Sunt pusi sub lupa conducatori celebri, de la Cezar la Condoleeza Rice, de la Ginghis Han la Hillary Clinton si de la Adolf Hitler la George W. Bush (cel tanar si cel batran!).        Ce e in mintea politicienilor atunci cand declara:   „Absenta dovezilor nu e o dovada a absentei.” (Donald Rumsfeld)   „Totul depinde de ce este «este».” (Bill Clinton)   „Consideram aceste adevaruri de la sine evidente...” (Thomas Jefferson, et al)
    Fragment din volum:       “Tocmai cand credeam ca nu vom mai vedea o alta teorie a adevarului, iata ca vine Jacques cu una de toata frumusetea. Dar inainte de a o analiza, sa le trecem in revista pe predecesoarele sale din analele filosofiei occidentale. In primul rand, avem teoria corespondentei, enuntata in secolul XX de filosofii britanici Bertrand Russell si G.E. Moore: o credinta este adevarata daca si numai daca exista un fapt concret care sa-i corespunda. De exemplu, propozitia „Pisica e pe covor" este adevarata numai si numai daca exista in realitate o pisica pe covor.     Exista apoi teoria coerentei, la care a subscris filosoful american de secol XX Hilary Putnam: o credinta este adevarata daca si numai daca face parte dintr-un intreg sistem de convingeri „consecvent si armonios". Ei, aici trebuie sa ne straduim ca sa intelegem ce vrea sa spuna. In conformitate cu aceasta teorie, asertiunea „Pisica e pe covor" este adevarata daca si numai daca se „potriveste" cu intregul set al tuturor convingerilor considerate adevarate. Spre exemplu, trebuie sa se potriveasca cu convingerea ca „obiectele materiale exista intr-o relatie reciproca spatio-temporala" — dar si cu credinta ca Joe DiMaggio a fost declarat cel mai bun jucator din Liga Americana in 1941. Ceee? Acest din urma exemplu pare a fi ridicol numai fiindca propozitia „Pisica e pe covor" este in mod evident compatibila cu convingerea referitoare la statutul lui DiMaggio. Si de ce n-ar fi compatibila? Ideea este insa ca, daca intr-un fel sau altul nu ar fi compatibila cu ea – asa cum se intampla cu unele convingeri (de pilda, credinta ca Ted Williams a fost declarat cel mai bun jucator in 1941 nu este compatibila cu cea care sustine ca DiMaggio a fost declarat cel mai bun jucator in 1941) – atunci una dintre ele ar fi in mod cert neadevarata.”