Tata Vasile - Vladimir Besleaga

Descriere

    Cartea de memorii este structurata in 73 de episoade si 15 scrisori.

    — Fiind iarna, ger mare, povestea maica-mea la multi ani dupa aceea, cand ma dezbracam si se vedeau oasele pieptului stricate, tat-to, beat acasa, vede trecand pe un oarecine pe drum si... Hai sa se laude: Sa vezi ce fecior am! Nici una, nici doua, vine-n casa, te inhata asa gol cum erai, te scoate pe frigul cel mare afara si, dandu-se la gard, mi te arata acelui trecator pe drum... Ai racit rau dintr-aceea, te-ai imbolnavit si erai sa mori... Cum de n-am murit? Ce noroc am avut? Cum de-am scapat cu zile?... Asta a fost prima cumpana in viata mea. Mi-a venit de la tatal meu, de la Vasile. Asta ar fi una din ispravile lui, de-acum familist fiind si tata. Atatea urmau sa vina!
Vladimir BESLEAGA


Fragment:

"   Episodul nr.51
    Cateva momente memorabile, care ma privesc personal. in primavara lui 1942, de 10 (zece) mai, a avut loc in centrul satului Malaiesti o mare serbare. S-a jucat Hora Unirii. Am jucat si eu, alaturi de multi alti tineri, copii, invatatori, elevi... Pacat ca nu am retinut mai mult decat acea Mare Hora, care se misca precum o roata uriasa in glasul muzicii de fanfara.
    Era plin intesat de lume maidanul din centrul satului.
    Tot in acel an, dar iarna, poate In decembrie, stiu ca era frig, m-a trimis mama in locul ei la biserica la botezul baiatului nou-nascut al Panaghiei lui Alexandru Marian, de peste drum de noi, cand locuiam la casa veche. M-am dus. Am luat parte la scufundarea in cristelnita. Era in altar. Cateva cumetre, femei. Unul eu barbat se zice printre ele. si preotul... Da, acela care venea la noi, isi intindea rasa si se culca pe ea, sub Apropo, tata i-a imprumutat cateva mii de marci, pe care nu le-a mai intors. in toarnna tarzie a lui 1943, cand frontul era de-acuma aproape, de se auzeau noaptea bubuiturile tunurilor rusesti, parintele a plecat la casa lui in Valcea — "Felenesti. I-a scris tatei o carte postala, felicitandu-l cu Nasterea Domnului, iar de datorie a uitat.
    Uitat a fost...
    In 1943 Vasile Balan a iesit din functia de primar si l-a recomandat in locul lui pe Arion Cangaci. Acest Arion fusese si cl deportat in anii treizeci de rusi — in Ural, apoi s-a intors, dar nu i-au dat voie sa locuiasca decat la Voznesensk, dincolo de Bug. Avea vreo trei copii, toti mici Inca. Nu vroia sa fie primar, dupa cum mi-a relatat fiul sau mai mare Vasile, vecinul si colegul meu de joaca, dar l-au obligat/fortat... Cum nu avea unde sa locuiasca, atunci cand s-a intors in sat pe timpul administratiei romanesti, si-a ales un loc peste drum de noi, dar si de Vasile Balan si si-a ridicat aici langa noi casa. il stiam bine. Barbat nalt. Cu par roscat. ii mai ziceau oamenii: Arion Rosu. stiu de la tata ca in anii treizeci, prin l932 a fost arestat, judecat si deportat pentru ca ar fi ascuns pe un participant la rascoala cazacilor de pe Don impotriva colectivizarii staliniste. Pe cand fecioru-sau Vasile mi-a spus alta cauza: ca ar fi lucrat vanzator la magazin si ca ar fi avut lipsa de bani, si pentru asta a fost judecat...
    Oricum, a avut un destin tragic acest om, ca si familia lui, despre care voi insemna mai departe... "