Cu gandul la Dumnezeu - Antonio Bolot

Descriere

    "Inchin aceasta carte Bunului Dumnezeu, Celui care mi-a oferit darul nepretuit al vietii. Intreaga mea existenta pamanteasca nu-mi va ajunge sa-I fiu recunoscator asa cum se cuvine.
    Le multumesc din tot sufletul parintilor mei dragi Petru (raposat) si Emilia pentru ca m-au crescut si educat, fiindu-mi cei dintai dascali. De asemenea, multumesc tuturor parintilor mei duhovnici care m-au povatuit, mangaiat si incurajat, rugandu-se mereu pentru mine sa cresc putin cate putin." - Autorul

    CUPRINS:
Cuvant inainte
1. Reflectii despre viata
2. Biserica Ortodoxa ne intareste intru Adevarul cel mantuitor
3. Vietile Sfintilor — modele si ajutor pentru elevi
4. Sfantul Siluan Athonitul — Sfantul secolului nostru
5. Sensul milosteniei trupesti
6. Preotia — chemarea la intrecere cu ingerii intru curatie
7. Chipul preotului-poet iubitor de Dumnezeu si de oameni — Protosinghelul Lazar Tabra (1926-2008) de la Schitul „Sfantul L.azar" din Alba Iulia
8. lntalnirea mea cu Gheronda Iosif Vatopedinul la Muntele Athos
9. Smerite insemnari de pelerin la Sfantul Munte
10. Mihai Eminescu — elev si dascal al neamului romanesc
11. Ganduri eminesciene ca solutii la criza
12. Profesorul roman in postmodernitate. Solutii de iesire din criza
13. Literatura si rolul ei in viata omului (elevului) actual
14. O prezentare a Rugaciunii lui Iisus — „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"
15. Intelepciune
16. Inaltare
17. Creatie
18. Videoclipul melodiei Where's the Revolution (Depeche Mode) — simboluri si semnificatii

    Fragment din volumul "Cu gandul la Dumnezeu" de Antonio Bolot:

    ”5. Sensul milosteniei trupesti

    Eseul Falsul idealism, asupra caruia ne vom opri atentia in paginile urmatoare, este rod al gandirii inalte si al trairilor pline de har ale monahului-carturar Nicolae Steinhardt. Pentru intaia data acest text a fost rostit de la amvon de catre insusi autorul sau in vremuri de trista amintire, cand „painea cea de toate zilele" devenise o nevoie stringenta pentru romani in a-si mai putea trai de pe o zi pe alta viata amara.
    Nicolae Steinhardt a devenit o voce a lui Dumnezeu, neputand sa taca atunci cand porunca divina „Plata celor care lucreaza pentru tine nu o amana pe maine, ci indata" (Tob. 4,14) era incalcata chiar de catre stapanirea tarii. Autorul acestei predici s-a identificat intru totul cu semenii sai suferinzi deoarece el insusi suferise pe nedrept asemenea lor in anii grei de detentie politica.
    Scriitura monahlui Delarohia este realizata cu un desavarsit talent expresiv. Sa nu uitam ca el era un intelectual de elita format in anii Romaniei interbelice. Pe langa vasta cultura umanista, talentul literar si finetea spiritutui, Nicolae Steinhardt mai purta ceva cu totul special in sufletul sau, legea morala, acel duh despre care parintele Rafail Noica spune: „Ortodoxia nu este altceva decat firea omului!" Botezul ortodox pe care il primeste in inchisoare de la Arhirnandritul Mina Dobzeu dezvaluie faptul ca Dumnezeu isi alesese un nou apostol.
    Ideea principala pe care o regasim in textul Falsul idealism este ca milostenia trupeasca este un act crestin fundamental si ca nepunand-o in practica, fata de semenii nostri, ea devine doar o vorba goala, o ideologie lumeasca: materialista sau idealista.
    O prima problema ridicata de catre autor este judecarea inadecvata la context a semenului. Atunci cand „ghiftuitii si imbuibatii lumii” (p. 59) dau lectii celor lipsiti cu privire la felul cum sa traiasca in saracia lor, totul se transforma in absurd si neacceptare. Acestia sunt numiti falsi idealisti. In conceptia monahlui Nicolae Steinhardt falsul idealism este de fapt lipsa iubirii adevarate, faptice fata de aproapele, mascata de o credinta declarativa gaunoasa.”