Urmarirea - Iris Johansen

Descriere

    Eroina principala, Grace, si fiica ei, Frankie, duc o viata linistita la ferma din Alabama, un loc izolat de lume. Dar barbatul care vrea sa le omoare le poate gasi chiar aici. O femeie cu un trecut misterios, nu s-a temut de nimic in viata, insa acum trebuie sa faca totul pentru a-si apara copilul de acest criminal feroce, aflat pe urmele lor.     Agentia care o proteja a abandonat-o si singurul sau aliat a ramas un barbat mai periculos decat cel mai aprig dusman al sau. Grace nu l-a mai vazut pe Jake Kilmer de la tragicele evenimente produse in urma cu opt ani. Acum el o roaga sa-i accepte protectia.     Timpul se scurge, vietile celor doua sunt in pericol, asa ca femeia s-ar putea sa vrea sa primeasca ajutorul din partea omului care a tradat-o candva. Miza acestui joc al mortii este uriasa. Iar cei angrenati nu se dau in laturi de la nimic pentru a o dobandi...     Un roman cu mult suspans si surprinzatoare rasturnari de situatii, care capteaza la maximum interesul cititorului.
     Fragment din volum:       “Soarele ii ardea spinarea, in timp ce Grace mergea incet spre hambar.     Facea o greseala.     Ba nu, nu era nicio greseala.     Sau, daca era, avea s-o faca oricum, isi spuse ea cu nepasare. Toata noaptea se framantase, luptandu-se cu sine insasi, si ajunsese la aceasta concluzie. Era o femeie matura si putea face fata unei intalniri amoroase. De data asta, o ducea mintea sa se protejeze. Nu trebuia sa insemne nimic mai mult decat nebunia de ordin fizic care existase intre ei cu atatia ani in urma. Trecuse prea mult timp pentru ea si, probabil, suferea efectele abstinentei. Kilmer avea dreptate, amandoi aveau sa-si revina la normal dupa ce-si satisfaceau aceasta nevoie.     Iisuse, nici macar nu stia daca mai gandea rational sau nu. Tot ce stia era ca i se inmuiau genunchii si simtea cum ii ardeau obrajii, in timp ce deschidea usa hambarului.     Penumbra. Miros de fan si cai.     — Ma temeam ca n-ai sa vii, spuse Kilmer, iesind din semiobscuritate. Dumnezeule, ce frica mi-a fost.     Se opri pe loc, privind-o.     De ce n-o atingea?     In clipa urmatoare, o atinse.      Ii puse mana pe gat. Palma lui era dura si batatorita, in contact cu pielea ei delicata. Pulsul ii sari in adancitura grumazului. Se cutremura.     — Zi ca-i in regula, spuse el ragusit. Pentru Dumnezeu, spune-mi ca-i OK.     Grace nu putea vorbi. Ce naiba, nu putea nici macar sa respire. Era constienta numai de textura aspra a mainii lui pe pielea gingasa a gatului ei.     — Grace.     — Taci... Isi ingropa fata langa umarul lui. Taci si fa-o odata.    — La dracu', da. Mainile lui o cutreierau peste tot, frecand, strangand. Scotea din gatlej niste sunete joase, instinctuale, aproape animalice. Excelent. Esti asa de..      — Si tu..."