Urgia si zorile - Renee Ahdieh

Descriere

     Intr-un tinut aflat sub domnia unui tanar rege insetat de sange, fiecare revarsat al zorilor sfasie sufletul unei alte familii. Califul din Khorasan, un baiat de optsprezece ani, e un adevarat monstru. In fiecare noapte, Khalid cere mana unei fete, ca apoi, in fiecare dimineata, sa curme viata noii lui mirese cu o franghie de matase. Cand cea mai buna prietena a Seherezadei ii cade victima lui Khalid, ea jura sa se razbune si, in ciuda varstei ei fragede, de doar saisprezece ani, se ofera sa-i devina mireasa califului din Khorasan. Seherezada este hotarata nu doar sa ramana in viata, ci si sa puna capat, o data pentru totdeauna, domniei despotice a lui Khalid.     Seara de seara, Seherezada il atrage in mrejele sale, tesand povesti incantatoare, ce-o ajuta sa mai traiasca inca o zi, desi stie prea bine ca urmatorul rasarit de soare ar putea fi ultimul. Dar lucrurile iau o intorsatura cu totul neasteptata: Khalid nu este nicidecum asa cum si l-a imaginat ea. „Monstrul” este doar un tanar cu sufletul zdrobit de o suferinta covarsitoare si indelungata. Iar Seherezada descopera ca, in pofida vointei sale, se indragosteste de el. Dar Seherezada este pregatita sa-i ia viata lui Khalid in schimbul celor curmate de el. Oare dragostea va birui?
    Fragment din roman:      “CINEVA INCERCASE SA O OTRAVEASCA.     Si nu ceaiul era vinovat, asa cum banuise seherezada initial.     Ci zaharul.     Jalal spumega de furie.     Cand ii lua la intrebari pe toti cei ce aveau acces la mancarea suveranei lor, fiecare dintre ei isi sustinura cu tarie nevinovatia. Asa cum era obiceiul cand li se servea masa membrilor familiei regale, bucatarul gustase din toate merindele de pe tava Seherezadei inainte de a i-o trimite in camera, lucru la care fusesera martori foarte multi oameni.     Dar nimeni nu se gandise sa guste din zahar.     Nu mai era de mirare, asadar, ca Seherezada nu mai manca nimic tot restul zilei.     Si acum, o servitoare tanara insotea toate tavile cu bucate aduse in camera Seherezadei. O fata al carei singur scop in viata era sa mai guste o data din mancarea si bautura reginei inainte ca aceasta sa bage ceva in gura.     O fata tanara care trebuie sa-i fi fost draga cuiva.     Acest lucru o dezgusta pe Seherezada.      Ca si faptul ca cele cateva clipe efemere in care se simtise in siguranta, fara ca spectrul intunecat al mortii sa mai planeze amenintator deasupra ei, ii fusesera rapite fara sa fi avut macar sansa sa se bucure de ele.     Dar ce i se parea cel mai cumplit era faptul ca stia acum — mai presus de orice umbra de indoiala — ca nu mai putea sa aiba incredere in servitoarea ei.     La urma urmei, Despina era ultima persoana care manuise tava cu mancare.     Cea care ii pregatise ceasca de ceai, care ar fi trebuit sa-i fie fatala.     Acest lucru o demoraliza pe Seherezada mai mult decat orice altceva. Nici inainte nu avusese o incredere oarba in Despina, desi isi dorea cu ardoare acest lucru. Spera ca, intr-o buna zi, sa-i devina o prietena adevarata, in ciuda tuturor celor intamplate."